Functii-ambalaje

INTRODUCERE

Aerul curat este esenţial pentru sănătatea noastră. Studiile arată că poluarea aerului, cauzată de activităţile industriale şi de traficul rutier, are un impact semnificativ asupra stării de sănătate a populaţiei, mai ales pentru persoanele care locuiesc în zonele urbane, adică pentru aproape 80% dintre europeni. Aerul poluat este cauza unor numeroase tipuri de alergii şi a unor probleme respiratorii grave, precum astmul. În fiecare an, în Europa, gradul de poluare a aerului contribuie la decesul prematur a circa 370.000 de persoane şi reduce, în medie cu 8 luni, speranţa de viaţă a fiecăruia dintre noi. În cazul locuitorilor zonelor grav afectate de poluare, speranţa de viaţă se poate reduce cu până la doi ani.

Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scară mondială. Emisiile sunt substanțe eliberate în atmosferă de către uzine, sau alte centre. Procedeele de producție industrială eliberează emisiile, care se redepun în cazul în care nu există filtre pentru epurarea gazelor reziduale. Substanțele specifice eliberate și pot provoca catastrophe locale.

Transporturile sunt o altă importantă sursă de poluare. Astfel, în S.U.A. 60% din totalul emisiilor poluante provin de la autovehicule, iar în unele localități ajung chiar și până la 90%. Autovehiculele care funcționează cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care este luat din ce în ce mai mult în seamă. Orasele mari sau aglomerațiile urbane dense sunt afectate în mare măsură de transporturile cu eliberare de noxe.

Erupțiile vulcanice generează produși gazoși, lichizi și solizi care, schimbă local nu nu¬mai micro și mezorelieful zonei în care se manifestă, dar exercită influențe negative și asupra purității atmosferice. Cenușile vulcanice, împreună cu vaporii de apa, praful vulcanic și alte numeroase gaze, sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groși, care pot pluti

până la mari distanțe de locul de emitere.Timpul de remanență în atmosferă a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani[1].

CAPITOLUL I

POLUAREA APEI

1.1 Generalități

Poluarea reprezintă totalitatea proceselor prin care se introduc în mediu, direct sau indirect, materie sau energie cu efecte dăunătoare sau nocive, care alterează ecosistemele, diminuează resursele biologice şi pun în pericol sănătatea omului.

Poluantul- orice substanță solidă, lichidă, sub formă gazoasă, de vapori sau formă de energie (radiație electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrații) care introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenților acestuia și al organismelor vii și aduce daune bunurilor materiale.

Poluarea apei‐ orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limită admisibilă, inclusiv depășirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activitățile umane, care o fac improprie pentru folosirea normală, în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea.

Apa este un element fundamental şi indispensabil organismului uman şi vieții pe Pământ. Apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă, fiind un factor determinant în menținerea echilibrului ecologic. Apa este una din substanțele cele mai răspândite pe planeta Pământ (7/10 din suprafața totală a globului) formând unul din învelişurile acesteia, hidrosfera.

Apa se întâlnește sub următoarele forme:

• apă sărată în oceane şi mări.

• apă dulce:

-în stare solidă, se găseşte în calotele polare, ghețari, aisberguri, zăpadă, dar şi ca precipitații solide, sau ninsoare.

-în stare lichidă, se găseşte în ape curgătoare, stătătoare, precipitații lichide, ploi, şi ape freatice sau subterane.

• apă gazoasă alcătuind norii sau fiind difuzată în aer[BR,04].

1.2 Tipuri de poluare a apei

1. Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturale şi se produce în urma interacției apei cu atmosfera (când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta), cu litosfera (când se produce dizolvarea rocilor solubile) şi cu organismele vii din apă.

2. Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nămolurilor, rezidurilor, navigației etc.

1.3 Natura poluantului

1. poluare fizică

– termică deversarea în apele naturale a unor lichide calde utilizate ca refrigeratoare în diferite industrii (nucleară, metalurgie, siderurgie, centrale termice) sau a apelor menajere.

– cu substanțe radioactive‐ deşeuri provenite din industria nucleară sau din depozitele de roci radioactive.

2. poluare chimică‐ cea mai frecventă formă de poluare; se produce cu o mare varietate de substanțe, unele biodegradabile, altele cu grad ridicat de persistență şi nivel ridicat de toxicitate.

– poluarea cu compuşi ai azotului (azotați, azotiți, amoniac)

– poluarea cu compuşi ai fosforului

– poluarea cu pesticide

– poluarea cu produse petroliere

– poluarea cu produse tensioactive