Gestionarea deșeurilor

Introducere

Atât la nivel european cât şi naţional, problematica deşeurilor de ambalare este studiată cu atenţie în scopul găsirii celor mai bune soluţii pentru reducerea impactului asupra mediului înconjurător prin stabilirea căilor şi mijloacelor de valorificare a deşeurilor de ambalare în faza post-consum.

În societatea de azi, ambalarea este atotcuprinzătoare şi esenţială. Fără ambalare materialele ar fi în dezordine şi ineficiente. În ciuda importanţei şi rolului-cheie pe care ambalajele îl joacă, ele sunt considerate adesea un rău necesar sau un cost nedorit.

În plus, ele sunt considerate de unii consumatori drept ceva inutil, o pierdere serioasă de resurse şi o ameninţare pentru mediu.

Dezvoltarea spectaculoasă a ambalajului, legată de evoluţia modurilor de viaţă şi de consum şi bazată pe tehnologiile de vârf, este însoţită de costuri ridicate asociate fazei post-utilizare, de un multiplu impact asupra mediului şi uneori chiar de contestarea lui datorită risipei înregistrate.

Ambalajului i se cere să devină un permanent subiect al unei sfidări tehnice, industriale: el trebuie să fie uşor, recuperabil, reciclabil.

Pentru alegerea adecvată a unui ambalaj trebuie să se ţină seama de poziţia acestuia într-unul din stadiile în care se poate afla după îndeplinirea misiunii sale:

- refolosirea materialului ca atare;

- utilizarea deşeurilor ca materii prime pentru sectorul de ambalaje;

- utilizarea ca materii prime pentru alte sectoare;

- reciclarea biologică prin compostare (deşeuri de hârtie, carton, lemn);

- eliminarea prin incinerare cu recuperare de energie etc.

În ţările europene, activitatea de recuperare şi reutilizare se bazează pe iniţiativa particulară, care este însă sprijinită de stat prin pârghii financiare şi reglementări care au rol stimulativ în această direcţie, evidenţiind legătura strânsă dintre aspectele economice şi cele ecologice.

Atenţia deosebită care este acordată acestei activităţi derivă şi din aceea că, în condiţiile unei limitări de materii prime şi materiale, ambalajul reprezintă 5-10% din valoarea produselor, constituind în acelaşi timp şi o sursă de poluare a mediului înconjurător.

Ambalajele abandonate constituie, adevăraţi poluanţi ai mediului, ele având o pondere destul de însemnată în deşeurile menajere.

Ambalajul este un produs a carui functionalitate se incheie in momentul inceperii utilizarii produsului continut.

Trecerea de la stadiul de produs la cel de deseu este rapida si impune luarea unor decizii importante cu privire la mediu.

Pentru alegerea adecvata a unui ambalaj este necesar sa se analizeze si pozitia acestuia in stadiul post-consum,mai precis posibilitatea ca deşeurile să fie valorificate sau eliminate fără a pune în pericol sănătatea omului şi fără să utilizeze procedee sau metode care ar putea dăuna mediului, ar prezenta riscuri pentru poluarea aerului, apei, florei şi faunei; ar cauza poluare fonica sau miros neplacut.

Legislatia europeana cat si cea romaneasca interzice abandonarea, inlaturarea si eliminarea necontrolata a deseurilor. Se acţionează pentru valorificarea acestora prin reciclare, reutilizare, recuperare sau orice alt proces vizand obtinerea de materii prime secundare sau utilizarea deseurilor ca sursa de energie.

Cap I Aspecte generale privind utilizarea ambalajelor

O vedere globală a “vieţii” ambalajului este oferită de ciclul de viaţă, ciclu care se derulează de-a lungul etapelor decisive ale vieţii ambalajului până la distrugerea sa.

Ciclul de viaţă introduce noţiunea de buclă, ceea ce semnifică reintroducerea ambalajului în procesul de producţie şi consum sub diferite forme:

- ambalaj reutilizabil,

- material reciclat,

- energie de incinerare etc.

Obiectivul abordării ciclului de viaţă este de a dezvolta un demers global pentru conceperea ambalajului. Acest demers global aduce un răspuns exhaustiv în ceea ce priveşte calitatea ecologică a ambalajului şi permite o interdependenţă a actorilor şi a competenţelor şi deci o realizare de economii la scară mai largă.

În societatea modernă ambalajul trebuie să raspundă atât cerinţelor esentiale cu privire la produs, cât şi unor obiective precise de protejare a mediului inconjurator.

Ambalajul este un produs a carui functionalitate se incheie in momentul inceperii utilizarii produsului continut.

Trecerea de la stadiul de produs la cel de deseu este rapida si impune luarea unor decizii importante cu privire la mediu.

Pentru alegerea adecvata a unui ambalaj este necesar sa se analizeze si pozitia acestuia in stadiul post-consum,mai precis posibilitatea ca deşeurile să fie valorificate sau eliminate fără a pune în pericol sănătatea omului şi fără să utilizeze procedee sau metode care ar putea dăuna mediului, ar prezenta riscuri pentru poluarea aerului, apei, florei şi faunei; ar cauza poluare fonica sau miros neplacut.

Notiunea de deseu este similara cu aceea de reziduu provenit din procesul de productie ,de transformare sau de utilizare. Ea cuprinde orice substanta, material, produs sau orice bun abandonat.

Avand in vedere impactul acestuia asupra mediului se impune:

- Prevenirea sau reducerea nocivitatii deseurilor in timpul fabricatiei si al distributiei produselor;

- Valorificarea deseurilor prin reutilizare care se incadreaza în eforturile de eficientizare a folosirii resurselor naturale ( sau orice alta actiune care vizeaza obtinerea de materiale reutilizabile si prin reciclare ).

Caracterul ecologic al unui produs depinde de materiile prime utilizate, procesul tehnologic si deseurile rezultate in procesuI de productie si consum.

In acest context se poate defini ambalajul ecologic astfel:

Ambalajul ecologic este ambalajul realizat din materiale ecologice utilizand tehnologii nepoluante, cu un impact minim admis asupra mediului inconjurator.

Pentru a evalua caracterul antipoluant al unui material de ambalare s-au stabilit o serie de criterii;

- posibilitatea aplicarii de simboluri care sa indice daca ambalajele sunt reincarcabile, reciclabile si/sau transformabile;

- consumul minim de material;

- utilizarea materialelor biodegradabile;

- utilizarea tehnologiilor de fabricatie nepoluante;

- posibilitatea de reutilizare a materialului;

- lipsa de nocivitate prin distrugerea materialului.