Impactul Deșeurilor Asupra Mediului

Deşeurile reprezintă o sursă enormă de resurse atât sub formă de materiale cât şi sub formă de energie. Deoarece generarea excesivă de deşeuri este un simptom al proceselor de producţie eficiente, al durabilităţii reduse a bunurilor şi structurii consumului, cantităţile de deşeuri pot fi considerate ca indicator pentru eficienţa cu care societatea utilizează materiile prime.

Termenul „deşeu” este definit în legislaţia europeană în articolul 1 al Directivei Consiliului 75/442/CEE privind deşeurile „ deşeu înseamnă orice substanţă sau obiect de care posesorul se debarasează sau i se cere să se debaraseze conform prevederilor legilor naţionale în vigoare”. Definiţia a fost modificată de Directiva Consiliului 91/156/CEE astfel : „deşeu va însemna orice substanţă sau obiect pe care posesorul îl aruncă, sau intenţionează sau este obligat sa-l arunce”.

Deşeurile reprezintã o problemă de mediu prioritară pentru majoritatea ţărilor. Formarea deşeurilor este în mare măsură rezultatul folosirii ineficiente a materiei prime şi energiei în procesele de producţie ceea ce duce la pierderi economice, dupş care sunt necesare cheltuieli suplimentare pentru colectarea, prelucrarea şi lichidarea deşeurilor. Deşeurile acumulate au un impact mare asupra mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei, determinat de emisiile substanţelor poluante din componenţa lor în at¬mosferă, ape şi sol.

Cauzele apariţiei deşeurilor

- Biologice – rezultat al ciclurilor vitale din lumea plantelor, animalelor şi a omului;

- Chimice – toate reacţiile chimice sunt guvernate de principiul conservării materiei, rezultând în final un produs utilizabil dar şi elemente neutilizabile (energia pierdută prin căldură, vibraţii, zgomote, produc poluare, chiar dacă nu este luată în considerare ca deşeu);

- Tehnologice – din procesele de prelucrare şi transformare a materiilor;

- Economice – toate produsele au o durată fizică limitată;

- Comerciale – atractivitatea unor produse le elimină pe cele vechi, iar ambalajele joacă uneori un rol hotărâtor în reclamă şi marketing, devenind rapid deşeuri;

- Accidentale – în cazul inevitabilelor disfuncţionalităţi ale sistemelor de producţie şi a riscurilor tehnologice şi naturale majore;

- Ecologice – deoarece chiar activităţile de depoluare creează uneori deşeuri.

În România clasificarea deşeurilor se face în conformitate cu Standardul Român SR 13350-97.

Spectrul de deşeuri este divizat în mai multe categorii.

1. Din punct de vedere al sursei de generare:

- Menajere şi asimilabile cu cele menajere, cele provenite din activităţi casnice sau asimilabile cu acestea şi care pot fi preluate cu sistemele de precolectare curente din localităţi şi cele provenite din industrie, comerţ, din sectorul public sau administrativ, care prezintă compoziţie şi proprietăţi similare cu deşeurile menajere şi care sunt colectate, transportate, prelucrate şi depozitate împreună cu acestea.

- Cele provenite din construcţia sau demolarea obiectivelor civile sau industriale.

- Stradale – cele provenite din activitatea cotidiană a populaţiei, spaţii verzi, de la animale, din depunerea de substanţe solide din atmosferă etc.

- Deşeuri de gradină – cele provenite din grădini, scuaruri, spaţii verzi etc.

- Industriale – cele provenite din procese tehnologice.

- Agricole – cele provenite din unităţile agricole sau zootehnice.

- Animaliere – cele ce provin din abatoare, unităţi zootehnice, ecarisarea teritoriului.

2. Din punct de vedere al compoziţiei :

- Deşeuri cu compoziţie anorganică : matale şi nemetale, din construcţii, sticlă, ceramică, zgură, cenuşă, diverse agregate, nămoluri anorganice.

- Deşeuri cu compoziţie organică : resturi vegetale, resturi animaliere, hârtie, cartoane, textile, mase plastice, lemn, plută, resturi de la prelucrarea pieilor şi blănurilor, nămoluri organice.

3. După caracteristicile principale de tratare :

- Deşeuri combustibile : resturi de hârtie, cartoane, textile, mase plastice, lemn, plută.

- Deşeuri fermentabile : resturi alimentare, legume, fructe, dejecţii animaliere.

- Deşeuri inerte : resturi metalice feroase şi neferoase, din construcţii , sticlă, ceramică, zgură, pământ, cenuşă,etc.

4. După posibilităţile de refolosire :

- Deşeuri refolosibile ca atare : sticlă, metale feroase şi neferoase, textile, mase plastice, tăbăcărie, pielărie, blănărie, lemn, cauciuc.

- Deşeuri refolosibile ca materii prime secundare : resturi de hârtie, carton, sticlă, metale feroase şi neferoase, textile, mase plastice,tăbăcărie, lemn, plută, cauciuc, resturi alimentare, resturi vegetale, dejecţii animaliere, etc.

5. Din punctul de vedere al gradului de agresivitate faţă de mediu :

- Deşeuri periculoase – cele care sunt explozive, oxidante, inflamabile, iritante, nocive, toxice, cancerigene, corozive, infecţioase, teratogene, mutagene, ecotoxice, daca nu sunt gestionate adecvat afectează echilibrul ecosistemelor, etc.

- Deşeuri inerte – cele care nu suferă nici o transformare fizică, chimică sau biologică, cu potenţial redus de poluare.

De asemenea, deşeurile mai pot fi :

 Biodegradabile, care sunt descompuse de bacteriile aerobe şi anaerobe;

 Nonbiodegradabile, care nu sunt afectate de procesele biologice.

Conform HG.856/2002 in categoria deşeurilor de producţie sunt cuprinse următoarele tipuri de deşeuri:

- deşeuri din agricultura, horticultura, acvacultura, silvicultura, vanatoare si pescuit, de la prepararea si procesarea alimentelor (mai putin carcase….);

- deşeuri de la prelucrarea lemnului şi producerea plăcilor şi mobilei, pastei de hârtie, hârtiei şi cartonului;

- deşeuri din industria pielăriei, blanariei şi textilă;

- deşeuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale şi tratarea pirolitică a cărbunilor;

- deşeuri din procese chimice anorganice;

- deşeuri din procese chimice organice;

- deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea straturilor de acoperire (vopsele, lacuri şi emailuri vitroase), a adezivilor, cleiurilor şi cernelurilor;

- deşeuri din industria fotografică;

- deşeuri din procesele termice;

- deşeuri de la tratarea chimică a suprafeţelor şi acoperirea metalelor şi a altor materiale;

- deşeuri de la modelarea, tratarea mecanică şi fizică a suprafeţelor metalelor şi materialelor plastice;

- deşeuri de solvenţi organici, agenţi de răcire şi carburanţi;

- ambalaje, materiale absorbante, materiale de lustruire, filtrante, îmbrăcăminte de protectie, nespecificate în altă parte – cu excepţia ambalajelor din deşeuri municipale;

- deşeuri de la instalaţiile de tratare a reziduurilor, de la staţiile de epurare a apelor uzate şi de la tratarea apelor pentru alimentare cu apă şi uz industrial.

Deşeurile de producţie se îm¬part în deşeuri nocive şi nepe¬riculoase.

Deşeurile de producţie nepericuloase includ deşeurile de la întreprinderile de extracţie, de la creşterea animalelor, din industria alimentară şi a băuturilor etc.

În cadrul industriei extractive se generează cea mai mare cantitate de deşeuri industriale nepericuloase, aproximativ 62% din cantitatea totală generată de deşeuri nepericuloase, din care activitatea de extracţie şi preparare a cărbunelui reprezintă mai mult de 95%. În tabelul 1 sunt redate cantităţile de deşeuri generate în cadrul industriei extractive.