Impactul Ecologic și Socio-Economic al Secetei și Eroziunii

. Deşertificarea se consideră una din principalele probleme economice globale, în special din cauza legăturii reciproce dintre degradarea terenurilor şi producţia alimentară

Seriozitatea secetei şi deşertificarii la nivel global şi necesitatea combaterii acestor calamităţi naturale la nivel internaţional, au condus la adoptarea pe 17 iunie 1994 la Paris a Convenţiei ONU pentru combaterea Deşertificării, care a intrat în vigoare la 26 decembrie 1996. Pînă în prezent la Convenţie au aderat 186 ţări, iar Ziua de 17 iunie a fost declarată – Ziua Mondială pentru combaterea deşertificării. Scopul Convenţiei în cauză constă în combaterea deşertificării şi diminuarea urmărilor secetei în ţările supuse acestor procese.

Obiectivele strategiei de combatere a deşertificării au ca scop:stabilirea echilibrului ecologic, amenajarea antierozională a teritoriului pe principii de landşaft, prevenirea şi combaterea tuturor formelor de eroziune şi a alunecărilor de teren, ameliorarea solurilor sărăturate şi degradate antropic, excluderea activităţilor sociale neadecvate prin implementarea sistemului de agricultură durabilă etc.

Fenomene alarmante de deșertificare se înregistrează și pe teritoriul țării noastre în Dobrogea, sudul și sud-estul Câmpiei și în sudul Podișului Moldovei, unde secetele prelungite se îmbină cu fenomene complexe de degradare a solurilor datorită uscăciunii. Aceste fenomene cuprind pierderea de humus  și substanțe nutritive prin deflație și prin eroziune (în Dobrogea), formarea crustei, sărăturarea și aridizarea solurilor.