Impactul poluării radioactive asupra biodiversității din punct de vedere atmosferic, acvatic și terestru

1.Introducere

Prin biodiversitate se înțelege varietatea vieții pe Pământ, cu totalitatea ecosistemelor, speciilor și genelor tuturor viețuitoarelor. Biodiversitatea este rezultatul a miliarde de ani de evoluție continuă, modelată în principal de procesele naturale, dar, mai nou, și de influența oamenilor - în principal prin poluare și activitatea de exploatare a resurselor naturale.

Diversitatea speciilor de pe planeta noastră (plante, animale și microorganisme) este imensă: pânp acum, au fost identificate circa 1,75 milioane de specii, cele mai variate în domeniul insectelor. Totuși, specialiștii consideră că există până la 13 milioane de specii diferite de viețuitoare, iar, până acum, e foarte probabil să fi existat pe planetă peste 300 de milioane de specii

Biodiversitatea mai înseamnă și diferențele genetice din cadrul fiecărei specii (soiuri de plante, rase de animale), mergând până la specificitatea în materie de cromozomi, gene și ADN ale fiecărui individ în parte. Totodată, biodiversitatea înseamnă și diversitatea ecosistemelor, de la deșerturi sau păduri până la munți și lacuri. Fiecare ecosistem reprezintă o combinație de viețuitoare și elemente geologice aflate în interacțiune continuă.

Principial, biodiversitatea se împarte în biodiversitate vegetală, respectiv animală. În primul caz este vorba despre plante și vegetație, organisme vii care se bazează în principal pe procesul de fotosinteză a luminii solare pentru a prolifera. În ce privește biodiversitatea animală, aceasta cuprinde speciile de viețuitoare de pe uscat, din apă și cele zburătoare.

2.CUPRINS

2.1.POLUAREA RADIOACTIVĂ ATMOSFERICĂ ȘI IMPACTUL ASUPRA ELEMENTELOR BIODIVERSITĂȚII

Contaminarea radioactivă (sau contaminarea radiologică) este procesul de depunere neintenționată și nedorită a unei substanțe radioactive pe diferite suprafețe sau într-un solid, lichid sau gaz (incluzând organismul uman).

Poluarea reprezintă procesul de degradare a mediului înconjurător. Pe lângă alte tipuri de poluări, cum ar fi poluarea: naturală, chimică, biologică, fonică, etc, se numără și poluarea radioactivă. Radioactivitatea este fenomenul de emisie spontană a unor radiații de către nucleele unor atomi.

Substanțele radioactive emit următoarele tipuri de radiatii: α, β, γ. Radiatiile α sunt nuclee de atomi de heliu dublu ionizați. Sunt particule grele cu viteza mare de deplasare și putere mare ionizantă, producând luminiscența unor substanțe precum și acțiuni chimice calorice. Totuși sunt mai puțin periculoase la iradierea exterioară însă mai puternice la radierea interioară.

Radiațiile β sunt compuse din electroni în mișcare având masa mult mai mică, dar viteza mult mai mare decât particulele α, chiar dacă energia lor este mai mică decât a acestora.

Radiațiile γ sunt unde electromagnetice ca și razele X (Roentgen) dar au energii mai mari. Se propagă foarte rapid cu viteza luminii neavând sarcina electrică, puterea de ionizare este redusă. Aceste radiații însoțesc celelalte radiații.

Radioactivitatea poate fi naturală și artificială.

Radioactivitaea naturală este propietatea unor elemente chimice de a emite spontan radiații. Sursele naturale și uzuale de radiații radioactive sunt:

a) radiatia cosmică formată din protoni, neutroni și mezomi; b) minereuri radioactive din sol; c) raze cosmice care conțin izotopi radioactivi și pot fi ingerate prin alimente; d) expunerele medicale (radiografii, tratamente cu raze X, iradieri cu cobalt); e) radioactivitatea naturală suplimentară determinată de ape radioactive, deșeuri bogate în substanțe radioactive; f) emanații de radiu din roci.