Influența mediului biotic asupra structurii biocenzei - interacțiuni specifice

CAPITOLUL I

STRUCTURA BIOCENOZEI

Definitia. Termenul de biocenoza a fost introdus de Mobius in 1887. El defineste biocenoza ca fiind o comunitate de organisme, ocupand un anumit teritoriu, adaptate la medii, si unele fata de altele, legate intr-un intreg care se schimba odata cu schimbarea conditiilor de mediu sau cu schimbarea numarului unora dintre specii.

Structura biocenozei. Structura unui sistem cuprinde atat elementele sale componente, cat si relatiile spatiale si temporale intre ele. Studiul structurii biocenozei implica inregistrarea cat mai completa a speciilor care o alcatuiesc, pe cele trei mari grupe functionale- producatori, consumatori de diferite ordine si reproducatori( descompunatori). Nu toate speciile(populatiile) au aceeasi importanta in viata biocenozei.

Pentru aprecierea mai exacta a rolului diferitelor populatii in functionarea biocenozei, proportiile trebuie exprimate atat prin numarul de indivizi cat si prin biomasa lor,datorita faptului ca organismele mici, desi nu produc o biomasa prea mare, au o activitate metabolica relativ mai intensa decat organismele mari si determina desfasurarea mai rapida a proceselor de mineralizare. Organismele mari au rol mai important in acumulare de biomasa. Totodata un element important al structurii il reprezinta distributia in spatiu a populatiilor si dinamica in timp(in decurs de 24 ore, pe sezon, pe ani) a tuturor acestor trasaturi structurale.

Cunoasterea cat mai complexa si exacta a structurii unei biocenoze este de mare insemnatate pentru intelegerea functionarii ei si pentru evaluarea cantitatii si calitatii productiei ei biologice. Astfel, in cadrul celor trei mari grupe functionale, trebuie stabilite nu numai componenta speciilor dar si unele trasaturi caracteristice ale speciilor mai importante, deoarece prin specificul lor ele imprima biocenozei un anumit mod de functionare. De pilda, nu este acelasi lucru daca intr-o biocenoza acvatica producatorii primari sunt reprezentati prin macrofite submerse sau prin fitoplancton. In timp ce algele din fitoplancton au viata scurta, inmultiri intense, permitand reciclarea continua si rapida a substantelor minerale si oferind o bogata hrana zooplanctonului si planctonofagilor, macrofitele imobilizeaza in corpul lor elemente biogene pentru mai mult timp, determinand adesea carenta unor elemente si schimba intreaga structura trofica a biocenozei. Dar, chiar populatiile fitoplanctonului nu au aceeasi valoare pentru biocenoza. Productia primara asigurata de cianofiacee este mai putin folosita de consumatori decat substantele organice ale diatomeelor si clorofitelor. Nici macrofitele submerse nu au aceeasi importanta.

Biocenozele terestre au aceeasi problema: nu este acelasi lucru daca productia primara este asigurata de o padure de foioase alcatuita din numeroase specii de arbori, de o padure monospecifica de fag, de una de molid sau pin, sau de ierburile dintr-o pasune alpina sau din lunca unui rau.

Acelasi lucru trebuie spus cu privire la studiul structurii grupului consumatorilor. De pilda, in bentosul apelor dulci, larvele de chiromide si viermi reprezinta adesea elemtele dominante. Dar, specificul biologiei lor imprima anumite trasaturi biocenozei: in timp ce oligochetele reprezinta specii primar acvatice si pot fi prezenti neintrerupt in componenta faunei bentonice, in tot cursul anului, chiromidele sunt specii secundar acvatice si ecloziunea in masa a adultilor unor specii dominante face sa dispara dintr-o data importanta sursa de hrana pentru animalele bentonice, sa scada brusc si sensibil biomasa bentosului.

Studiul structurii biocenozei implica nu numai cunoasterea exacta a componentei specifice dar si a fenologiei, a unor trasaturi caracteristice , precum si a succesiunii cel putin pentru speciile principale ca numar si biomasa( Nicolae, B.).