Influența sistemelor socio-economice asupra ecosistemelor

Poziţia, structura şi sensul general al dinamicii sistemelor socio-economice

Sistemele socio-economice (SSE), sunt componente ale ierarhiei sistemelor ecologice. Fiecare sistem socio-economic naţional este echivalent cu un complex regional sau macroregional de ecosisteme urbane, rurale, complexe industriale, sisteme tehnice de conversie a potenţialului resurselor energetice în energie utilizabilă şi antropizate interconectate prin sisteme de transport şi comunicaţii şi care s-au diferenţiat prin aplicarea pe termen lung a unor politici şi strategii de transformare, subordonare şi control sau de înlocuire a ecosistemelor naturale şi seminaturale de pe teritoriul naţional.

Una din principalele particularităţi ale sistemului economic global constă în faptul că sistemele economice ale ţărilor dezvoltate au fost structurate şi dimensionate în plan funcţional în raport cu un bazin de alimentare cu resurse neregenerabile sau regenerabile care se extinde practic la scara întregii planete.

Acestea sunt ţările care prin diversitatea, calitatea şi performanţele tehnologiilor şi produselor industriale domină practic piaţa mondială. Această situaţie este una dintre comstrângerile cheie care trebuie să fie depăşită în procesul de tranziţie a sistemului socio-economic global către modelul de dezvoltare durabliă, iar reuşita în acest demers nu se poate realiza decât pe baza încrederii, profesionalismului şi aplicării normelor de etică şi echitate în procesul de cooperare dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare.

Tranziţia înseamnă schimbarea „atractorului” şi respectiv a traiectoriei sistemului socio-economic, evaluarea corectă a poziţiei şi distanţei faţă de atractor, identificarea componentelor şi sectoarelor sistemului socio-economic asupra cărora trebuie să se acţioneze concomitent şi corelat, a modalităţilor şi mijloacelor de intervenţie a etapelor şi succesiunii acestora, evaluarea costurilor, asigurarea resurselor financiare şi umane, în fond proiectarea la scară de timp şi spaţiu a procesului de tranziţie.

Pentru reuşită este nevoie de o analiză şi planificare integrată şi fundamentată ştiinţific, respectiv de o voinţă politică bazată pe pragmatism şi clar viziune.

În privinţa dinamicii sistemelor socio-economice sunt necesare câteva coordonate care pâna în prezent au determinat sensul general al procesului şi asupra cărora va trebui să acţioneze în viitorul apropiat pentru a schimba traiectoria şi a orienta dinamica acestora către un model durabil de dezvoltare socio-economică. Aceste coordonate sunt:

- Extinderea continuă în spaţiu prin substituirea totală sau parţială a componentelor în regim natural şi seminatural ale reţelei ecologice şi transformarea acesteia din urmă în sensul simplificării, fragmentării şi restrângerii conectivităţii;

- Diversificarea şi specializarea structurii interne a SSE, creşterea densităţii fluxurilor materiale şi energetice şi a volumului de bunuri şi servicii cu valoare de piaţă;

- Multiplicarea canalelor de absorbţie a resurselor regenerabile şi „neregenerabile” şi a serviciilor produse de către componentele capitalului natural şi respectiv creşterea densităţii fluxurilor materiale şi energetice la nivelul fiecărui canal;

- Multiplicarea şi diversificarea canalelor/ „surselor punctiforme” şi a zonelor/ „surselor difuze” de dispersie în compartimentele unităţilor hidrogeomorfologice şi în troposferă, a produşilor secundari care rezultă în procesele tehnologice şi o gamă largă de activităţi umane, a produşilor finali cu utilizare specială (pesticide, detergenţi) şi a celor uzaţi din punct de vedere tehnic şi moral precum şi a entropiei;

- Tendinţa generală de creştere a ratelor de transfer material şi energetic din sistemele socio-economice în troposferă şi în compartimentele unităţilor hidrogeomorfologice asociat cu perturbarea circuitelor biogeochimice locale, regionale şi globale a multor macro şi micro elemente;