Managementul deșeurilor menajere

1.1. Stadiul actual al managementului deşeurilor urbane in România

Calitatea vieţii este si trebuie sa fie o componenta esenţiala in dezvoltarea socio-economica a României.

Pentru locuitorii oraşelor si municipiilor, adică pentru peste 55% din populaţia României, calitatea vieţii este strict condiţionată si de calitatea serviciilor de gospodărire comunală, a calităţii mediului in care trăiesc.

In structura serviciilor de gospodărire comunala sunt incluse componente ca:

-alimentarea cu energie electrica si gaze;

-producţia si distribuţia apei potabile ;

-canalizarea si epurarea apelor uzate si meteorice

-producţia si distribuţia energiei termice pentru încălzire si apa calda

-salubritatea si gestiunea deşeurilor urbane;

-întreţinerea străzilor, spatiilor verzi si obiective din domeniul public;

-transportul local public;

-administrarea, întreţinerea si repararea fondului locativ de stat.

Acestea alcătuiesc tabloul complex si atât de important de apreciere a stadiului de civilizaţie a localităţilor ţării.

In acest context , salubritatea localităţilor, managementul deşeurilor urbane , este un obiectiv important al unor structuri guvernamentale si locale, dar si al unor Asociaţii Profesionale, ca exponente ale societăţii civile. Aceasta cu atât mai mult cu cat in România, cat si in alte tari impactul deşeurilor asupra mediului a crescut alarmant in ultimii ani, administrarea necorespunzătoare a acestora, generând contaminări ale solului si ale pânzei freatice, precum si emisii de metan, CO2 si gaze toxice, cu efecte directe asupra sănătăţii populaţiei si mediului.

Abordarea problematicii deşeurilor trebuie sa plece de la o analiza a situaţiei actuale, a identificării disfuncţionalităţilor, din care sa rezulte propuneri de masuri si acţiuni, ce pot fi incluse in strategia naţionala de protecţia mediului.

1.1.1. Definirea deşeurilor

În dicţionarul enciclopedic al limbii române deşeul este definit :

Parte dintr-o materie primă sau dintr-un material ce rămâne în urma unui proces tehnologic de realizare a unui anumit produs sau semifabricat, neputând fi utilizat în cursul aceluiaşi proces tehnologic (deşeuri industriale), sau care rezultă din activităţi umane, casnice, menajere (deşeuri neindustriale).

În sens larg deşeul este orice substanţă, material sau obiect în general care a pierdut orice finalitate economică, deci orice scop economic şi pe care posesorul îl destinează abandonării.

Deşeul este o materie care într-un circuit economic dat, deci într-o anumita societate nu mai are nici o valoare. Rezultă că deşeul nu poate fi delimitat de contextul socio-economic din care provine. Astfel, ceea ce este considerat deşeu la Bucureşti poate avea finalitate economică la Kinshasa.

Subprodusul este prin definiţie corpul sau materia obţinută ca accesoriu în cursul fabricaţiei unei substanţe sau ca reziduuri ale unei extracţii. După definiţia de azi, subprodusul este un reziduu sau deşeu numai dacă a pierdut orice finalitate economică.

De exemplu, păcura este un subprodus de rafinare, dar nu este un deşeu.

Deosebim două grupe mari de deşeuri:

A - urbane, categorie care în principal este formată de gunoaiele menajere şi stradale

B - industriale, care la rândul lor sunt de trei categorii:

- deşeuri inerte constituite mai ales din materiale de umplutură şi steril provenit din activităţile miniere

- deşeuri banale, asimilabile cu deşeurile menajere şi care în consecinţă pot fi tratate în mod similar şi împreună cu acestea

- deşeuri speciale, rezultate din procesele industriale, conţinând elemente nocive în cantitate mai mică sau mai mare.

Acestea din urmă reprezintă anumite riscuri pentru mediul încojurător şi în consecinţă eliminarea lor trebuie făcută cu precauţiuni speciale.

1.1.2. Aspecte ale managementului deşeurilor

Dezvoltarea durabilă reprezintă scopul politicilor şi strategiilor de dezvoltare economică şi socială continuă (susţinută) în care determinarea calităţii mediului şi epuizarea resurselor naturale de care depinde activitatea umană în viitor ocupă un loc central.

Recomandările practice pentru realizarea dezvoltării durabile sunt:

- fluxul substanţelor necesare ar trebui să fie administrate astfel încât să se faciliteze şi încurajeze refolosirea şi reciclarea optimă, prin aceasta evitând irosirea şi prevenirea epuizării stocului de resurse naturale, “rezervorul” de materii prime fiind limitat

- producerea şi consumul de energie ar trebui să fie optimizat în funcţie de resursele disponibile (raţionalizat)