Metode de Epurare a Apelor Uzate cu Ajutorul Plantelor

Introducere

Apele uzate provenite din domeniul menajer sunt colectate intr-un sistem de canalizare şi conduse spre staţia de epurare. Metodele de epurare a apelor uzate care utilizează echipamente mecanice şi care necesită un consum de energie sunt considerate metode convenţionale. Alături de acestea există tehnici care simulează acţiunea „naturală” de epurare şi care se desfăşoară în iazuri şi/sau în lacuri care se pot denumi metode alternative. Metodele alternative de epurare se aplică apelor uzate provenite de la comunităţi de peste 50 le (1 locuitor-echivalent este încărcarea organică biodegradabilă cu un consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) de 60 g O2/zi. Se consideră că un om produce zilnic această cantitate de materii organice poluante în urma metabolismului şi a activităţilor menajere).

Fitoepurarea (epurarea apelor cu ajutorul plantelor)

O metodă de epurare utilizată din vechi timpuri şi aprofundată la sfârşitul anilor ’70 în Germania este fitoepurarea sau epurarea cu ajutorul plantelor.Aplicarea acesteia este utilă în treapta a doua sau a treia de epurare şi poate conduce la următoarele randamente de îndepărtare: (Vyzamal, 1998).

CBO5 70-90%

SS 70-90%

Azot 50-80%

Fosfor 30-50%

Bacterii 90-99%

Fitoepurarea prezintă o serie de avantaje cum sunt:

- construcţie simplă care constă dintr-un bazin cu un consum energetic redus,

- un impact limitat asupra mediului,

- manipulare şi gestionare simple şi cu costuri reduse,

- operarea nu este influenţată de variaţia încărcării hidraulice şi organice

- absenţa mirosului.

Totuşi există câteva dezavantaje care se referă la:

- necesitatea unor spaţii mari

- timp relativ lung până la atingerea regimul de funcţionare (10-15 luni.)

Sistemele de fitoepurare se prezintă în multe variante legate de plantele folosite, sensul de curgere al apei, modul de impermeabilizare a spaţiului de lucru. Plantele acvatice sunt plutitoare, emergente când rădăcina este pe fundul bazinului, iar restul este deasupra apei şi plante submergente cu rădăcina şi restul plantei sub nivelul apei.

FITOREMEDIEREA APELOR UZATE

● fitoremedierea = set de tehnologii, care utilizează plantele pentru epurarea apelor contaminate ( phyto = plantă şi remediation = corectarea răului ), avind la baza capacităţile unor plante de a bioacumula poluanţii

● macrofitele din bazinele naturale acumulează metale grele (cupru, mercurul, zincul)

● plantele superioare au capacităţimari de bioacumulare: ciuma apei (Elodea canadensis), menta de apă (Mentha aquatica), salata de apă (Pistia stratiotes), zambila de apă (Eichornia crassipes), sârmuliţa (Vallisneria spiralis), stuful (Phragmites communis, Salvinia, Spirodella, Lemna, Ceratophyllum demersum), papura (Typha sp., T. latifolia, T. Angustifolia), rogozul (pipirig) (Scirpus sp.), mana de apă mare (Glyceria maxima), iarba albă (Phalaris arundinacea).

a. Epurarea prin metoda spaţiului radicular de tip vertical ("vertical subsurface flow"

sau vSSF sau "vertical sub-surface constructed wetlands" sau vSSFCW ).

- apa uzată brută se distribuie alternativ, uniform pe suprafaţă, cu ajutorul unei reţele de conducte amplasate aerian; doza de alimentare se determină astfel încât să se obţină în primele momente un luciu de apă pe toată suprafaţa filtrului, ceea ce va asigura o infiltrare uniformă în toată masa acestuia; corpul filtrant se alcătuieşte multistrat: în stratul superior se utilizează nisip grosier, urmat de un strat intermediar din pietriş mic, iar la bază un strat din pietriş mare, în care se înglobează şi drenul de colectare, prevăzut la

capătul amonte cu un tub de ventilaţie.

b. Epurare prin metoda spaţiului radicular de tip orizontal ("horizontal subsurface flow" sau hSSF sau "horizontal subsurface constructed wetlands" sau hSSFCW)