Cuprins
- Capitolul 1
- I.1 Metode alternative 6
- I.1.1 Tehnologii disponibile pentru tratarea deseurilor medicale 8
- I.1.2 Metode termice folosite pentru tratarea deseurilor medicale 10
- I.1.3 Metode chimice folosite pentru tratarea deseurilor medicale 11
- I.1.4 Metode pe baza de radiatii ionizante 11
- I.1.5 Metode biologice 12
- I.1.6 Analiza metodelor disponibile 13
- I.2 Studii de caz 18
- I.2.1 Autoclava pe baza de energie solara 18
- I.2.2 Sterilizator solar pentru spitale rurale 20
- Capitolul 2
- II.1. Tehnici de remediere a solurilor poluate 21
- II.1.1 Tehnici fizico-chimice de decontaminare prin evacuare 24
- II.1.1.1 Pompajul 25
- II.1.1.2 Extracţia sub vid şi ventilaţie 25
- II.1.1.3 Antrenarea poluanţilor în faza gazoasă (stripping) 25
- II.1.1.4 Antrenarea poluanţilor în faza lichidă (spălarea) 31
- II.1.2 Metode fizice de decontaminare cu ajutorul unor capcane 26
- II.1.3 Metode chimice de decontaminare 27
- II.1.4 Metode termice 27
- II.1.5 Metode biologice 28
- II.1.5.1. Bioremedierea in situ 29
- II.1.5.2. Bioremedierea ex situ a solului 30
- II.2 Propunere pentru realizarea unei instalatii de spalare a solurilor poluate cu produse petroliere 31
- II.3 Calculul economic 34
- II.4 Aspecte tehnologice privind posibilitatea realizarii unui sistem mobil de calcinare a solurilor contaminate cu produse petroliere 35
- II.5 Concluzii 41
- II.6 Discutia datelor experimentale 42
- Capitolul 3
- III.1 Principiul metodei 44
- III.1.1. Procesul depolimerizarii 44.
- III.1.2. Diferentele majore intre procesele de depolimerizare si cele de incinerare sau piroliza 44.
- III.2. Componenta instalatiei de tratament a rezidurilor menajere si medicale prin energie de microunde 47
- III.3 Caracteristicile tehnico – economice ale instalatiei de tratament a rezidurilor menajere si medicale prin energie de microunde 48
- III.4 Principalele avantaje ale principiului depolimerizarii prin energie de microunde cu aplicabilitate in tratarea rezidurilor menajere si medicale 49
- III.5 Necesitatea adoptarii masurilor ecologice de tratare a deseurilor menajere si medicale 50
- Capitolul 4
- IIII.1 Tratarea mecano-biologica in vederea reducerii cantitatii de biodegradabil depozitat 51
- IIII.2 Tratarea mecanica preliminara 51
- IIII.3 Tratarea biologica 52
- IIII.4 Tratarea mecanica ulterioara 52
- IIII.5 Procedeu de alterare totala 52
- IIII.6 Tratarea mecanica ulterioara 53
- IIII.7 Stabilizarea 53
- Bibliografie
Extras din referat
I.1 Metode alternative
Abstract:
Diversele metode utilizate în mod frecvent pentru tratarea deşeurilor periculoase provenite din activităţile medicale au ca scop obţinerea unui produs final prietenos mediului şi sănătăţii.
Cea mai răspândită metodă de tratare a acestor tipuri de deşeuri este incinerarea. Incineratoarele sunt tehnologii de ardere, cu principiu de funcţionare simplu: arderea deşeurilor într-un cuptor şi tratarea, în continuare a efluenţilor. În funcţie de compoziţia materialelor, volumul de deşeuri se reduce până la 95-96% în urma arderii în incineratoare. Însă, incineratoarele de deşeuri medicale au generat numeroase discuţii şi îngrijorări de-a lungul timpului, fiind o sursă majoră de poluanţi organici persistenţi (POP) şi alţi poluanţi, cum ar fi metalele grele.
Ca o alternativă la acestea, s-au dezvoltat instalaţii care nu folosesc arderea, iar astăzi se cunosc peste 23 de metode alternative de tratare a deşeurilor medicale, dintre care, cele mai utilizate sunt sterilizarea cu abur, microundele, tratamentul chimic, tratamentul termic (piroliza). Viabilitatea instalaţiilor alternative a crescut în ultimul timp datorită
costului crescut al incinerării, dificultăţile de acceptare a populaţiei şi a emisiilor provenite de la incineratoare. Instalaţiile de tratare alternative costă mai puţin şi degajă mai puţine emisii decât incinerarea. Este important să recunoaştem că, deseori, este necesară mai mult de o instalaţie pentru gestionarea tuturor componentelor din
fluxul de deşeuri (de exemplu incinerarea deşeurilor patologice care nu pot fi sterlizate termic).
În lucrare se justifică necesitatea introducerii în sistemele de gestionare a deşeurilor periculoase provenite din activitatea medicală a tehnologiilor alternative de tratare, se face o analiză a celor mai utilizate metode, se prezintă instalaţii hibride de tratare şi se propun soluţii pentru reducerea împovărării spitalelor de costurile cu tratarea deşeurilor periculoase generate.
INTRODUCERE
În ultimii ani, o dată cu schimbările climatice produse pe plan mondial şi a apariţiei de noi tipuri de afecţiuni, au determinat luarea de decizii pentru minimizarea oricărei surse de poluare sau cu impact asupra mediului.
Toate activităţile umane produc deşeuri mai mult sau mai puţin periculoase. O gestionare neconformă a deşeurilor, în general, duce la efecte negative asupra mediului şi a sănătăţii umane. Deşeurile medicale însă sunt periculoase atât pentru oameni, cât şi pentru mediu, expunând la riscuri infecţioase populaţia. Acestea provin din toate activităţile medicale din sistemul naţional de sănătate publică: spitale, centre de îngrijire, case de copii, centre de sănătate, cabinete medicale umane şi veterinare, cabinete stomatologice, centre hematologice, laboratoare de sănătate publică, centre de cercetare în domeniu.
Pentru a reduce sau pentru a elimina potenţialul periculos al deşeurilor medicale, se utilizează diferite metode de tratare menite să schimbe caracterul biologic sau compoziţia oricărui deşeu medical periculos.
Cea mai răspândită metodă de tratare a acestor tipuri de deşeuri este incinerarea. Incinerarea este o metodă combustibilă de tratare, cu principiu de funcţionare simplu: arderea deşeurilor într-un cuptor şi tratarea, în continuare a efluenţilor. Incineratoarele reduc volumul de deşeuri până la 95-96%, aceste procente depinzând de compoziţia materialelor. Incinerarea deşeurilor medicale reprezintă o sursă de discuţii şi îngrijorări. Studiile efectuate pentru determinarea emisiilor în urma combustiei, au demostrat faptul că incineratoarele sunt o sursă majoră de poluanţi organici persistenţi (POP) şi alţi poluanţi, cum ar fi metalele grele.
Din experienţa statelor membre ale uniunii Europene, cenuşa rezultată de la incinerarea deşeurilor municipale ridică probleme din cauza conţinutului ridicat de cloruri şi sulfaţi cu mult peste valoarea limită prevăzută (Decizia 2003/33/CE) pentru a fi acceptate la depozitare.
De exemplu, Suedia a reclamat costurile ridicate pentru eliminarea acesteia fiind nevoită să o exporte.
Având în vedere impactul asupra mediului a metodei de incinerare a deşeurilor medicale, s-au dezvoltat instalaţii alternative necombustibile pentru tratarea acestor tipuri de deşeuri. Astfel, se cunosc peste 23 de metode alternative de tratare a deşeurilor medicale, însă cele mai utilizate sunt sterilizarea cu abur, microundele, tratamentul chimic, tratamentul termic (piroliza).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Metode Noi de Tratare a Deseurilor.docx