Monitoringul Mediului Înconjurător Transformat

Introducere

Sistemul global de monitorizare se bazează pe subsistemele naţionale de monitorizare, incluzând elemente ale acestor subsisteme.Astfel monitorizarea a devenit un sistem informativ cu multiple destinaţii speciale, care este în măsură să avertizeze organismele abilitate asupra stării biosferei, gradul de afectare antropogenă a ambianţei, despre factorii şi sursele unor efecte nefaste.

In primul capitol, monitorizarea - sistem de supraveghere şi control a stării mediului ambiant,sunt precizate informaţii generale despre controlul stării mediului ambient,despre efectele devastatoare ale poluării care sunt din ce in ce mai accentuate.

Elementul principal al unui sistem de monitorizare îl reprezintă evaluarea stării mediului înconjurător.

În cadrul celui de-al doilea capitol ne sunt relatate informaţii legate de diferiţi indicatori pentru monitorizarea efectelor asupra mediului.

Indicatorii de monitorizare vor fi folosiţi pentru a se monitoriza efectele asupra mediului, în funcţie de caracteristicile proiectelor selectate pentru finanţare. Criteriile de mediu folosite în cadrul evaluării şi selecţiei proiectelor vor fi folosite în continuare pentru monitorizarea acestora.

Estimarea efectelor generale asupra principalilor factori de mediu va fi posibilă în urma monitorizării efectelor fiecărui proiect în parte şi în urma elaborării unei sinteze a rezultatelor monitorizării.

De asemenea, monitorizarea calităţii mediului înconjurător este o problemă relativ nouă care a fost impusă cercetătorilor atât de agenţiile guvernamentale care se ocupă de protecţia mediului, cât şi de producătorii industriali.

Una dintre cele mai dure situaţii în care se află procesul de monitorizare a calităţii aerului din mediul încojurător este aceea legată de funcţionarea continuă a sistemului de monitorizare în spaţii deschise, neprotejate.

În cadrul celui de-al treilea capitol,metodele de control,care pot fi locale,regionale si globale,ne arată faptul că cea mai eficientă modalitate de control a poluării antropice este cea de la sursă. Această modalitate se poate utiliza atât în scop preventiv, înainte ca poluarea să aibă loc, cât şi după ce poluarea s-a produs, în direcţia diminuării acesteia.

La nivelul planetei controlul calităţii mediului se realizează prin crearea unor reţele globale de sateliţi care să monitorizeze mediul înconjurător mai ales în ceea ce priveşte fenomenele de poluare globală ,efectul de seră, subţierea stratului de ozon, deşertificarea.

Capitolul I

Monitorizarea - sistem de supraveghere şi control a stării mediului

ambiant

Termenul monitorizare este întâlnit de relativ scurt timp în limba română şi, în sens larg, semnifică supravegherea evoluţiei în timp a unui sistem prin măsurarea, estimarea sau semnalarea depăşirii valorilor limită a unor indicatori sau parametric definitorii ai sistemului, diagnoza stării prezente şi eventual elaborarea unor prognoze.

În ultimul timp, regăsim des termenul monitorizare utilizat cu referire la sisteme politice, sociale, biologice, tehnice, informaţionale, transporturi şi evident protecţia mediului. Legea “Protecţiei Mediului” din 29 decembrie 1995 specifică înţelesul termenului monitorizarea mediului: “sistem de supraveghere, prognoză, avertizare şi intervenţie, care are în vedere evaluarea sistematică a dinamicii caracteristicilor calitative ale

factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi semnificaţiei ecologice a

acestora, evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsuri

care se impun”.

În ultimul secol, dezvoltarea deosebită a producţiei de energie, industria chimică, extractivă, metalurgică, transporturile rutiere şi aeriene, arderea sau depozitarea deşeurilor de orice natură, marile combinate de creştere a animalelor, chimizarea agriculturii sunt tot atâtea cauze care fac ca în ultimul timp să devină tot mai acută poluarea mediului înconjurător.