Monitorizarea Calității Mediului

Termenul monitorizare este întâlnit de relativ scurt timp în limba română şi, în

sens larg, semnifică supravegherea evoluţiei în timp a unui sistem prin măsurarea ,estimarea sau semnalarea depăşirii valorilor limită a unor indicatori sau parametric definitorii ai sistemului, diagnoza stării prezente şi eventual elaborarea unor prognoze.

În ultimul timp, regăsim des termenul monitorizare utilizat cu referire la sisteme politice,sociale, biologice, tehnice, informaţionale, transporturi şi evident protecţia mediului.

Legea “Protecţiei Mediului” din 29 decembrie 1995 specifică înţelesul termenuluimonitorizarea mediului: “sistem de supraveghere, prognoză, avertizare şi intervenţie,care are în vedere evaluarea sistematică a dinamicii caracteristicilor calitative alefactorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi semnificaţiei ecologice aacestora, evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsuricare se impun”.

Poluarea are urmări neplăcute, adesea grave, asupra omului şi mediului

înconjurător, sub diferite forme: infestarea apelor de suprafaţă şi a pănzelor freatice,dispariţia unor specii sau chiar a vieţii din anumite bazine hidrografice, deteriorarea potenţialului agricol a solului, reducerea vizibilităţii şi apariţia mirosurilor neplăcute, “încălzirea atmosferei”, murdărirea zonelor urbane, ploile acide din Suedia şi Europa Occidentală şi cel mai important afectează sănătatea oamenilor (afecţiuni cronice ale aparatului cardio-vascular, respirator, digestiv sau ale pielii). În ultimul timp se insistă mult asupra existenţei unor substanţe mutagene puternice printre diferiţii poluanţi, care, mult timp neobservate, sunt considerate ca o ameninţare gravă, de ordin genetic, asupra populaţiei urbane.

Astfel, chiar la începutul secolului XX smogul caracteristic Londrei punea aceleaşi probleme ca şi azi celor care nu puteau să-l suporte iar în anii ’70 Rinul era un râu fără viaţă (dar în care azi se pescuieşte).

Pericolul în continuă creştere a influenţei negative exercitată de intensificarea

producţiei industriale şi a celei agricole asupra sanătăţii umane şi a stării biosferei în ansamblu impune necesitatea elaborarea unui sistem de monitorizare nu numai a unui factor de mediu, considerat separat, ci a biosferei în întregime. La prima consfătuire interguvernamentală privind monitorizarea (Kenia, 1974), convocată de Consiliul director al programului ONU referitor la problemele mediului ambiant (UNEP) au fost expuse scopurile principale ale sistemului global de monitorizare a mediului

înconjurător

Evident că sistemul global de monitorizare se bazează pe subsistemele naţionale

de monitorizare, incluzând elemente ale acestor subsisteme. Astfel monitorizarea a devenit un sistem informativ cu multiple destinaţii speciale, care este în măsură să avertizeze organismele abilitate asupra stării biosferei, gradul de afectare antropogenă a ambianţei, despre factorii şi sursele unor efecte nefaste.

MONITORIZAREA CALITĂŢII MEDIULUI

Proiectarea şi obiectivele sistemului de monitorizare a calităţii aerului

Sistemul de monitorizare a calităţii aerului este un subsistem al sistemului general de monitorizare a mediului. Monitorizarea calităţii aerului presupune o serie de acţiuni de observare şi măsurare cantitativă şi calitativă a unor indicatori ai stării aerului (cum ar fi concentraţii ale unor componente din aer). Sistemul de monitorizare permite obţinerea de date utile pentru identificarea rapidă a zonelor poluate şi pentru luarea de decizii strategice şi tactice de combatere a poluării şi de prevenire a acesteia.

În procesul de proiectare a unui sistem de monitorizare a calităţii aerului se parcurg mai multe etape, unul din primii paşi fiind stabilirea obiectivelor. Printre obiectivele principale ale unui sistem de monitorizare pot fi enumerate:

- supravegherea calităţii aerului în raport cu norme şi standarde prestabilite şi declanşarea alarmei în cazul depăşirii accidentale/ sistematice a normelor.

- identificarea surselor de poluare.

- stabilirea poluării de fond şi a tendinţelor de poluare.

- predicţii pe termen scurt pentru prevenirea poluărilor cu efecte catastrofale.

- evaluarea impactului de mediu a diferiţilor poluanţi.

- evaluarea schimbării microclimatului sub influenţa poluării.

- validarea modelelor analitice şi empirice ale dispersiei poluanţilor în aer.

Poluarea de fond reprezintă poluarea existentă în zonele în care nu se manifestă direct influenţa surselor de poluare antropice. Monitorizarea poluării de fond este o problemă globală, importantă pentru a putea aprecia efectele pătrunderii poluanţilor în aerul curat al ecosferei (prin aer curat se poate înţelege actualmente doar aerul de la foarte mare altitudine sau cel de la nivelul solului dar situat la o foarte mare distanţă de centrele urbane sau industriale). Monitorizarea poluării regionale corespunde supravegherii aerului situat relativ departe de centrele urbane sau industriale, adică între poluarea de fond şi aerul poluat antropic.