Extras din referat
1.Monitorizarea - sistem de supraveghere şi control a stării mediului ambiant
Termenul monitorizare este întâlnit de relativ scurt timp în limba română şi, în sens larg, semnifică supravegherea evoluţiei în timp a unui sistem prin măsurarea, estimarea sau semnalarea depăşirii valorilor limită a unor indicatori sau parametric definitorii ai sistemului, diagnoza stării prezente şi eventual elaborarea unor prognoze. În ultimul timp, regăsim des termenul monitorizare utilizat cu referire la sisteme politice, sociale, biologice, tehnice, informaţionale, transporturi şi evident protecţia mediului.
-MONITORIZAREA MEDIULUI reprezintă supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun.
Monitorizarea poate fi definită în mai multe feluri, cea prezentată este cea din legea protecţiei mediului 29 decembrie 1995 şi este a tot cuprinzătoare. Dacă privim în sens ecologic, monitorizarea ecologică poate fi definită astfel: Sistemul de supraveghere sistematică şi continuă a stării mediului şi a componentelor sale sub influenţa factorilor naturali şi antropici; În sens tehnologic, monitoringul integrat reprezintă un sistem complex de achiziţii de date privind calitatea emisiilor, obţinut pe baza unor măsurători sistematice, de lungă durată, la un ansamblu de parametri şi indicatori, cu acoperire spaţială şi temporală care creează posibilitatea evaluării dinamicii acestora, analiza încadrării în limitele maxime admise şi stabilirea măsurilor ce se impun.
Inceputul oricarei activitati de protectie a mediului dintr-o tara se face cu organizarea si asigurarea functionarii sistemului de supraveghere a mediului in ansamblu si a componentelor sale. Pentru Romania se cer 2 concepte actuale:
1.-un sistem integrat pentru toti factorii de mediu;
2.-un sistem global pe diferite niveluri de agregare inclusiv cu conectare la reteaua mondiala.
Monitoringul mediului: reprezinta un ansamblu de operatiuni privind supravegherea, evaluarea, prognozarea si avertizarea in scopul interventiei operative pentru mentinerea starii de echilibru a mediului.
Ca instrument al activitatii manageriale in domeniul mediului, monitoringul trebuie sa asigure un flux informational, structurat atat pe sectoare specifice cat si intersectorial cu privire la sursele de poluare si calitatea mediului, la folosirea si starea resurselor naturale.
SMIR -; reprezinta un sistem complet de achizitie a datelor privind calitatea mediului obtinute pe baza unor masuratori sistematice de lunga durata la un ansamblu de parametrii si indicatori cu acoperire spatiala si temporala care sa asigure posibilitatea controlului poluarii.
Structura SMIR are la baza:
-Sisteme Nationale de Supraveghere a Calitatii Apelor (ape de suprafata, curgatoare, maritime).
-Reteaua de Fond si cea de Imisie pentru Supravegherea Calitatii Aerului;
-Reteaua de Ploi Acide;
-Reteaua de Radioactivitate cat si o serie de alte informatii periodice privind calitatea solului, vegetatiei,
aunei, sanatatii umane primite de la alte ministere si alte unitati de profil.
SMIR -;sistemul de monitoring integrat din Romania
-sistemul trebuie sa furnizeze informatie de monitoring care inseamna informatie capabila sa verifice si sa avertizeze asupra starii si actiunilor legate de mediu asa incat utilizatorii sa poata sa defineasca scopurile, sa ia decizii de management, sa actioneze asupra mediului. Pentru aceste sisteme se disting 2 tipuri de activitati: a).-o activitate operativa de culegere a datelor, avertizarea unor poluari accidentale si luarea unor masuri de protectie a folosintelor. b).-activitati de caracterizare a calitatii pe termen lung, evaluarea tendintelor de evolutie si a masurilor de protectie adecvate.
- monitorizare integrată a apelor: reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători standardizate şi continue pe termen lung, asupra apelor, pentru cunoaşterea şi caracterizarea stării şi tendinţei de evoluţie a mediului hidric. Aceasta activitate presupune triplă integrare a:
a) ariilor de investigare la nivel de bazin hidrografic: râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape subterane, zone protejate şi folosinţe de apă;
b) mediilor de investigare: apă, sedimente/materii în suspensie, biotă;
c) elementelor investigate: biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice.
- punct de control - locul de unde se prelevează probe, care poate fi:
a) ultimul cămin al canalizării interioare a utilizatorului de apă înainte de debuşarea în reţeaua de canalizare a localităţii, în cazul evacuărilor în reţeaua de canalizare a localităţii a apelor uzate menajere şi industriale,;
b) punctul de evacuare finală a apelor uzate în apa receptoare, în cazul efluenţilor din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti, a apelor uzate industriale sau al evacuărilor directe,;
c) orice loc care poate caracteriza influenţa unei surse de poluare asupra emisarului sau influenţa unui râu asupra altuia; pentru ape de suprafaţă( secţiune transversală prin râu, mijlocul unui pod, deversare, mijloc sau coada unui lac).
d) orice loc în care a fost realizat un corp de apă în vederea caracterizării influenţii surselor de poluare asupra apei freatice sau pentru a caracteriza rezervele de apă subterană.
e) - coş de fum sau locul în care gazele părăsesc instalaţia; canal gaze de ardere sau canale de evacuare gaze industriale, guri de aerişiri la rezervoare; pentru surse şi zone de aglomerare urbană, pentru imisie şi altele; pentru aer.
f) - locul în care se consideră ca reprezentativ pentru caracterizarea influenţa unei surse de poluare a aerului (de 50 ori înălţimea coşului de fum), un loc în care au fost depozitate deşeuri sau deversări accidentale şi altele pentru sol.
- MEDIU – „Ansamblu de condiţii şi elemente naturale ale Terei: aerul, apa, solul şi subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului”.
Important de reţinut este faptul că din mediu fac parte şi valorile materiale, cele spirituale, sănătatea omului precum şi calitatea vieţii.
- DEZVOLTARE DURABILĂ – „Dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi”
- UTILIZAREA DURABILĂ – „Folosirea resurselor naturale într-un mod şi o rată care să nu conducă la declinul pe termen lung al acestora, menţinând potenţialul lor în acord cu necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare”.
- Cele mai bune tehnici disponibile reprezintă stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor limită de emisie în scopul prevenirii, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său:
a) tehnicile se referă deopotrivă la tehnologia utilizata şi modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată, precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia şi remedierea amplasamentului; b) disponibile se referă la acele cerinţe care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel naţional, cu condiţia ca aceste tehnici să fie accesibile operatorului;
c) cele mai bune - se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui nivel ridicat de protecţie a mediului în întregul său;
Cele mai bune tehnici disponiobile (BAT), înseamnă:
- folosirea unor tehnologii care produc puţine deşeuri;
- cantităţi mici sau chiar lipsă de substanţe chimice periculoase;
- asigurarea uni bune reciclări a deşeurilor;
- procese comparabile la scară industrială;
- perioadă scurtă de introducere a tehnologiei;
- eficienţă energetică a utilizării resurselor;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Monitorizarea Mediului.doc