Ocrotirea naturii și ariilor protejate - Marea Barieră de Corali

Descoperirea Marii Bariere de Corali

Tinand seama ca este una dintre cele mai frumoase ornamente ale Terrei – un giuvaer de azur, indigo, safir si alb, vizibil chiar si de pe Luna – este ciudat ca primii europeni care au vazut Marea Bariera de Corali au fost atat de zgarciti in descrierile ei. Majoritatea, desigur, erau oameni ai marii care aveau alte preocupati decat frumusetile naturii.

In 1606, pe aici a trecut spaniolul Luis Vaes de Torres, impins de furtuna dincolo de extremitatea statului Queensland, prin stramtoarea care azi ii poarta numele. A urmat apoi capitanul Cook, a carui corabie HMS (Her Majesty Ship) Endeavour a fost prinsa si grav avariata intre continent si recif, in 1770. Dupa el a venit capitanul Bligh care, in 1789, si-a adus camarazii infometati si revoltati pe Bounty printe recifuri spre apele calme de dincolo de ele.

Joseph Banks, botanistul de pe vasul Endeavour , a fost uimit de aceste locuri. Dupa ce corabia a fost reparata, el a scris: „Un recif ca acela prin care tocmai am trecut, este un lucru rar intalnit in Europa, sau oriunde altundeva decat in aceste mari. E un zid de coral, ridicandu-se perpendicular din oceanul fara fund …”. Desi coralii prospera in ape putina danci, in care patrunde lumina, Banks a avut dreptate cand a subliniat caracterul unic al Mari Bariere de Corali. Intinzandu-se pe circa 2030 km de-a lungul placii continentale a Australiei de nord-est, este cea mai mare entitate vie de pe Pamant. Pe alocuri se grupeaza in jurul unor insule reale – de fapt culmile unui lant muntos scufundat de mult.

Dar extraordinara sa bogatie provine de la cele 3000 de recifuri, insule, bancuri de nisip si lagune, fiecare in alt stadiu de dezvoltare. Recifurile sunt rezultatul a 10 000 de ani de activitate, in timpul carora oceanul s-a ridicat pana la nivelul actual, dupa ultima Era Glaciara.

Arhitectii acestei uimitoare realizari sunt milioane de mici polipi coraliferi – 350 de specii in total. Inruditi cu meduzele, polipii au un inel de tentacule in jurul gurii. Fiecare polip extrage carbonatul de calciu din apa marii, transformandu-l intr-un „schelet de calcar”; miliarde de astfel de schelte formeaza reciful. Polipii insa isi impart adapostul cu niste plante minuscule, numite zooxantele, care folosesc lumina solara pentru a transforma apa si dioxidul de carbon in carbohidrati si oxigen. Aceste fubstante sunt apoi absorbiti de catre polipi, oferind plantelor in schimb nitrati si alti produsi reziduali. Astfel, recifurile pot creste doar acolo unde lumina soarelui poate patrunde – in ape limpezi, pana la 40 m adancime.

Marea Bariera de Corali din Australia este una dintre cele 7 minuni ale lumii naturale, este mai mare decat Marele Zid Chinezesc si singura structura vie de pe planeta observabila din spatiu. Este cel mai intins organism viu de pe planeta, cuprinzand aproximativ 3.000 de recife si 300 de insule ce se intind de-a lungul a 2.600 kilometri si acopera o suprafata de 344.400 km² (mai mare decat Irlanda si Marea Britanie impreuna). Recifele sunt rezultatul a 10.000 de ani de activitate, in timpul carora oceanul s-a ridicat pana la nivelul actual, dupa ultima era glaciara.

Din anul 1981, Marea Bariera de Corali face parte din patrimoniul mondial UNESCO.