Optimizarea Incinerării Deșeurilor în Camere de Combustie

1.Introducere generală

Ce este mediul înconjurător?

Mediul înconjurător este spaţiul geografic care ne înconjuară. Este un sistem sau un ansamblu de elemente naturale şi antropice aflate în interacţiune, caracterizate printr-o anumită structură şi coerenţă interioară. Între aceste elemente se realizează schimburi de materie, energie şi informaţie.

Componentele mediului înconjurător:

1.Elemente naturale: aer, apă, relief, substrat, vieţuitoare (plante, animale), sol.

2.Elemente antropice: populaţia, aşezările omeneşti, activităţile economice, poluare şi noxe, infrastructura tehnică, elemente sociale (ideologie, religie), informaţia.

Între componentele mediului există mai multe tipuri de relaţii:

- relaţii spaţiale: se referă la elementele,procesele şi fenomentele care există în mod simultan pe un anumit spaţiu (de ex. Coralii, repartiţia acestora reflectă o legătură directă cu temperatura apei oceanice. În timpul glaciaţiunii, când temperatura era mai scăzută, coralii şi-au restrâns arealul doar la partea mai caldă a oceanelor).

- relaţii temporale: pun în evidenţă o anumită succesiune în timp a femomenelor produse în mediul înconjurător (circuitul apei în natură, eroziunea-transportul-acumularea , că procese geomorfologice).

- relaţia de condiţionare: permit stabilirea unui raport între cauză şi efect.

- relaţii fundamentale: au caracter global, realizându-se la nivel global prin interacţiunea geosferelor. Aceste tipuri de relaţii pot fi între elementele naturale ale mediului înconjurător (mişcările Pământului şi zonalitatea geografică), între elementele antropice ale mediului înonjurător (populaţie-aşezări umane, arhitectura oraşelor şi ideologii) şi între elementele naturale şi cele antropice (resurse naturale şi industrie).

1.1.Modificări recente ale mediului terestru

Mediul terestru se află într-o continuă schimbare. Cele mai recente schimbări pe care le-a suferit sunt:

1.despăduririle – care duc la reducerea biomasei a cantităţii de oxigen, la eroziunea solurilor şi inundaţii.

2.poluarea mediului – datorită utilizării intense a resurselor naturale ce către oameni.

3.dispariţia unor animale, ca de ex: bizonul, zimbrul, bourul, diferite specii de elefanţi, broaşte, ţestoase, foci etc

4.degradarea solurilor – datorită accelerării eroziunii de către om, defrişării pădurilor, desţelenirii unor suprafeţe cu păşuni, păşunatul excesiv.

Mediul, precizat la nevoie drept mediul înconjurător sau mediul ambiant, este o noțiune care se referă la totalitatea condițiilor naturale de pe Pământ sau dintr-o regiune a sa, în care evoluează ființele sau lucrurile.

O pădure, o baltă sau un lac, de exemplu, formează fiecare în parte un “ecosistem” care se intercondiţionează reciproc şi se readaptează continuu în căutarea unui anumit echilibru.

În ultimul timp, un termen asociat celui de mediu înconjurător este poluarea, care se manifestă ca o agresiune continuă împotriva integrităţii acestuia. Poluarea reprezintă, de fapt, preţul pe care oamenii îl plătesc pentru beneficiile aduse de tehnica modernă. Ceea ce se cheamă în prezent poluare, este sfârşitul unui proces care a început odată cu formarea comunităţilor omeneşti şi care, la un moment dat, a început să degradeze mediul.

1.2.Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sanatatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Sunt două categorii de materiale poluante (poluanți):

• Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi apa menajeră, care se descompun rapid în proces natural. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună. Poluanții nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu.

• Compușii nondegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretan (DDT), dioxine, difenili policrorurati (PCB) și materiale radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.