Parcul Național Cheile Bicazului

Parcul naţional Cheile Bicazului este o rezervaţie geologică şi peisagistică, care se întinde în Masivul Hăşmaş pe o distanţă de 10 km de-a lungul Văii Bicazului, pe raza comunei Bicaz-Chei, la 27 km sud-vest de oraşul Bicaz. Parcul prezintă un deosebit interes ştiinţific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic, dar şi din punctul de vedere al diversităţii biologice generate de marea diversitate a condiţiilor geoclimatice. Situate la 3 km de Lacul Roşu şi modelate de râul Bicaz în calcarele Masivului Hăşmaş, pe o lungime de 8 km, Cheile Bicazului oferă o privelişte de o rară frumuseţe. Aici apar din loc în loc pereţi abrupţi numiţi "pietre ": "Piatra Altarului " (1121 m altitudine), "Piatra Arşiţei", "Piatra Singuratică " şi porţiunea centrală denumită sugestiv "Gâtul Iadului" cu aspect de canion. Declarate monument al naturii, Cheile Bicazului formează o rezervaţie complexă, geologică şi floristică. Obiectivul principal al parcului este: protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic,hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură.

Cuvinte cheie:rezervatie, flora, fauna

Parcul este localizat în Munţii Hăşmaş (Hăghimaş), situaţi în grupa centrală a Carpaţilor Orientali, grupă montană cunoscută şi sub denumirea de Carpaţii Moldo-Transilvani. Parcul se află în zona central-nord-estică a României, pe raza judeţelor Neamţ şi Harghita. Cheile Bicazului sunt renumite în România, datorită mărimii lor impresionante. De asemenea, Lacul Roşu, format prin bararea naturală a apelor pârâului Bicaz (anul 1837), oferă privirii un peisaj deosebit de pitoresc.Aria protejată Cheile Bicazului-Hăşmaş este străbătută de drumul transcarpatic (DN12C) care leagă localitatea Gheorgheni, situată în Depresiunea Giurgeului (drenată de râul Mureş), de Bicaz, oraş amplasat pe râul Bistriţa. Accesul spre Hăşmaşul (Hăghimaşul) Mare se poate face şi de la Bălan, situat la Nord de Sândominic, de pe DN12, dupa cum se observă în figura de mai jos(fig.nr1). Se oferă posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice. Managementul parcului va asigura menţinerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecţia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice şi a diversităţii biologice în condiţii de stabilitate ecologică, excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosinţelor terenurilor incompatibilă scopului atribuit.

Geomorfologia deosebită a zonei a dat naştere unei bogate varietăţi biologice, în cadrul căreia avem, de pildă, în jur de 1150 de specii de plante superioare, alături de sute de specii de faună. Multe dintre acestea sunt rare şi trebuie protejate. Iată de ce, în zona Cheile Bicazului, s-a creat un parc naţional care măsoara apoape 7000 de hectare.

Fig nr1.Harta turistică- Parcul Naţional Cheile Bicazului

Rezervaţiile naturale incluse în parc sunt: Cheile Bicazului, Lacul Roşu, Cheile Şugăului, Avenul Licaş, masivul Hăşmaşu Mare- Piatra Singuratică şi Hăşmaşu Negru. Toate aceste rezervaţii conservă pe cuprinsul lor plante şi animale rare, importante din punct de vedere ştiinţific şi economic, precum şi pasaje interesante din punct de vedere turistic.

Cheile Bicazului, situate în nordul Munţilor Hăghimaş, s-au format în urma acţiunii erozive a râului Bicaz şi a afluenţilor săi( Cupaş, Lapoş, Bîrnard, Şugău). În amonte de chei, prin bararea râului Bicaz de către materialul diluvial alunecat în vale, a luat naştere în anul 1838 Lacul Roşu, care se desfăşoară pe o lungime de aproximativ 2 km. Râul Bicaz se varsă în Bistriţa .

De-o parte şi de alta a râului Bicaz se înşiruie două serii de masivi cu pereţi abrupţi. Pe stânga râului se ridică masivele Ghilcoş (1384 m), Suhardul Mic (1126 m), Suhardul Mare (1352 m), Turnul Bardosului (1121 m), Poliţele Bardosului (1132-1286 m), Piatra Glodului (1036 m), iar pe dreapta se însiruie Surduc (1126-1267 m), Piatra Arşiţei (876 m).

Masivele mai sus menţionate au coastele dinspre cursul apei foarte mult înclinate, până la verticale, înălţându-se cu 300-400 m deasupra şoselei şi a văii, care aici se îngusteaza atât de mult, încât razele solare nu pot străbate până la albia râului Bicaz. Structura geomorfologică a Cheilor Bicazului este de un pitoresc neasemuit. Feţele netede şi albe ale pereţilor calcaroşi alternează cu colţi de stâncă, piscuri în formă de tunuri semeţe, poliţe sau bârne suspendate, blocuri mici şi mari, crăpături şi văgăuni, imprimând regiunii o măreţie sălbatică, unică în felul ei.