Petrolul și Dezvoltarea Durabilă

1. Introducere

Limitele de creştere la nivel global în producţia de petrol sunt din ce în ce mai evidente. Gordon Brown şi George Bush au persistat cu eforturile lor de a face presiune asupra Regatului Arabiei Saudite pentru a creşte producţia, dar mai devreme sau mai tarziu ei vor trebui să se trezească la realitate şi să accepte că petrolul este o resursă finită, implicit producţia lui şi faptul că toate resursele acum sunt în declin. Desigur, ştim cu toţii că se produce cu succes petrol finit, şi relativ ieftin dar de ani buni deja trăim cu un fals sentiment de securitate. Preţul petrolului a crescut constant din 2002. Acum avem preţul petrolului de aproximativ $ 140 barilul. Banca de investiţii Goldman Sachs prezice că $ 200 pe baril se va atinge în aproximativ în doi ani.

Avertismente despre criza petrolului- în momentul în care producţia globală de petrol ajunge la maxim şi începe să scadă - au fost de mai mulţi ani, deşi aparent s-a dovedit o prematură apreciere de criză. Acum, deşi nu există motive de îngrijorare reală că ne apropiem de criză din nou, se impune adoptarea unei strategii total noi de a privi şi acţiona, mai ales prin prizma conceptulşui de dezoltare durabilă.

Agenţia Internaţională a Energiei (IEA) a avertizat că vom avea un fenoment de "zdrobire de aprovizionare" în Medium Term Oil Market Report of July 2007, fenomen apreciat a se desfăşura etapizat pînă în 2012, toate acestea fiind bazate pe centralizarea datelor unui organism din ce în ce mai mare de geologi şi experţi în industria petrolului.

Prognoza ar fi că producţia de criză a petrolului la nivel global va aparea la un moment dat între 2008-2012. Estimările creşterilor cererii de piaţă pentru produsele alimentare şi creşterii preţurilor la energie sunt în concordanţă cu aceste previziuni.

Implicaţiile globale ale crizei petrolului sunt profunde. În declin, producţia de petrol este de natură să cauzeze dezorganizarea economică şi socială în lume, asfel încât condiţiile restrictive economice faţă de aprovizionare şi de preţuril vor fi în plină expansiune. În acest an am vazut cu toţii că a fost o luptă cu ridicarea preţului la benzină. Pentru cei din ţările în dezvoltare, lupta cu costurile energiei a fost cu adevărat disperată Peste tot în lume în zonele în curs de dezvoltare, cnsumul de petrol este, de asemenea, utilizat pe scară largă pentru producerea de energie electrică şi atât de multe ţări din lumea a treia sunt vulnerabile la deficit acut, deşi preţul creşte mereu!

2. Evaluarea situaţiei din prezent

Lumea este la un pas de o criza de energie care are implicaţii drastice pentru persoanele din ţările în curs de dezvoltare. Aproape fiecare aspect al vieţii moderne este susţinut de către costuri ieftine ale producerii de energie, deci impactul preţului petrolului în creştere va fi profund.

Securitatea energetică a devenit o prioritate politică pentru guvernele din lume, o prioritate care trebuie să se reflecte din ce în ce mai puternic în domeniul internaţional al dezvoltării. Principalii s usţinători şi consilieri deja trebuie să ia în considerare că:

- Vulnerabilitatea la energie şi marfă, creşterea preţurilor trebuie să fie abordate la toate nivelurile - de la ajutoare umanitare pînă la proiecte bilaterale de dezvoltare;

- Afacerile, care de obicei nu erau o opţiune acum trebuie să prevadă in viitoarele proiecte de finanţare includerea unor criterii ale energiei, cu misiunea clară de a reduce vulnerabilitatea - în special în fazele de recuperare şi reconstrucţie economică;

- Producţia alimentară nu ar trebui să fie legată de industria petro-chimică, trebuie să se promoveze alternative dovedite deja aplicabile.

Transportul, generatoarele diesel de energie electrică sau de refrigerare, materialele plastice şi toate medicamentele sunt sensibile la creşterea costurilor energiei. Nevoia de a asigura disponibilitatea acestor elemente pune întrebarea dacă oamenii vor fi capabili să nu permită ca energia să devină insuficientă faţă de cerinţele necesare asigurării nivelului de viaţă contemporan. În prezent s-a demonstrat necesitatea mondială de a se investi în cercetare şi strategii de reducere a dezastrelor, în funcţie de diferite scenarii ale crizei petrolului. În mod specific, se recomandă ca:

- Să se înfiinşeze un grup de lucru inter-agenţii privind securitatea energetică internaţională al dezvoltării durabile

- Să se considere o prioritate imediată planificarea dezvoltării energie privită ca punct vulnerabil în scopul dezvoltării, instruirii şi cercetării pentru a putea construi capacitate locală de producere de alimente şi energie cu finanţare din fondurile alocate securităţii zonei respective

Multe oraşe mari (1), şi unele ţări (2), deja ţin seama că criza globală a petrolului este nu numai inevitabilă, dar iminentă. S-a argumentat că planificarea de acum - şi mobilizarea ulterioară de formare şi de adaptare a programului de proiectare - trebuie să fie privită ca o prioritate.

S-a aratat iniţial ce este criza petrolului şi se va ţine cont de natura politică şi economică a impactului ei. Se prezintă o serie de propuneri pentru strategii practice de a suporta într-un salt brusc de timp creşterea preţurilor la energie. Alternative viabile sunt oferite în producţia de alimente tip manufactură şi de proiecte de securitate locală a energiei.

Producţia globală de petrol a ajuns la apogeu, deciziile critice sunt necesare pentru a pregăti comunităţile de peste tot pentru schimbări dramatice şi ireversibile. Desfăşurarea afacerilor gen "business as usual" nu mai este deja o opţiune.

În prezent suntem capabili de a prezice rezultatele ireversibile ale amortizării costurilor producerii energiei. Există şi s-au construit deja strategii eficiente de a produce energie care pot reduce vulnerabilitatea la criza petrolului. Sponsorii şi agenţii internaţionale de dezvoltare au deja necesitatea de a învăţa cum să adopte aceste strategii.

3. Descrierea şi definirea crizei petrolului

Criza petrolului se produce atunci când producţia globală de petrol ajunge la un punct maxim după care intră ireversibil în declin. Dacă rămâne constantă cererea, atunci preţurile vor creşte în mod inevitabil ca o reacţie la cererea de aprovizionare.