Ploaie acidă

Introducere

Ploaia acidă este o formă de poluare atât a aerului cât și a apei în care acizii din aer, rezultați în urma producerii energiei electrice și a altor surse, cad pe pământ în diferite regiuni. Acțiunea corosivă a ploii acide provoacă pagube incomensurabile mediului înconjurător. Când se ard combustibili fosili, cum sunt cărbunele, benzina sau petrolul, se emit oxizi de sulf, carbon și azot în atmosferă. Acești oxizi se combină cu vaporii din aer și formează acid sulfuric, acid carbonic și acid azotic. Când plouă sau ninge, acești acizi ajung pe pământ sub forma a ceea ce numim ploaie acidă.

Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viață, inclusiv pentru oameni. Aceste efecte sunt însă mai vizibile în lacuri, râuri și pârâuri și la nivelul vegetației. Aciditatea apei omoară practic orice formă de viață.

La începutul anilor '90, zeci de mii de lacuri erau deja distruse de ploaia acidă. În secolul XX, aciditatea aerului și ploaia acidă au ajuns să fie recunoscute ca o amenințare capitală la adresa calitățiii mediului.

Cea mai mare parte a acestei acidități este produsă în țările industrializate din emisfera nordică: SUA, Canada, Japonia și majoritatea țărilor din Europa de Est și de Vest. Amenințarea reprezentată de ploaia acidă nu e limitată de granițele geografice, căci vânturile transportă subsțantele poluante pe tot globul. De exemplu, cercetările confirmau faptul că poluarea provenită de la centralele electrice care funcționează cu cărbuni în centrul și vestul SUA erau cauza principală a marilor probleme legate de ploaia acidă în estul Canadei și nord estul SUA. Structuri de piatră , metal sau ciment au fost și ele afectate sau chiar distruse.

Urmări ale ploii acide pot fi observate mai ales în estul Americii de Nord, în Europa, în Japonia, China și Sud-Estul Asiei. Ploaia acidă îndepărtează substanțele nutritive din pământ, încetinește dezvoltarea copacilor și transformă lacurile într-un mediu care nu poate întreține viața. În orașe, acizii poluanți corodează aproape tot ce intră în contact cu ei, accelerând acest proces asupra structurilor cum ar fi blocuri și statui. Acizii în combinație cu alte substanțe chimice formează praful de fum urban care atacă plămânii, cauzând boli și decedări premature.

Dereglarea echilibrului natural al atmosferei nu poate decât să dăuneze Pământului. Din cauza încălzirii globale va crește nivelul mărilor, regiunile situate mai jos fiind înghițite de apă. Este de așteptat ca apa să acopere orașe ca Londra, New York. Poluarea resurselor de apă poate atrage după sine izbucnirea unor epidemii, apariția unor boli grave și moartea. Sunt modificate și raporturile repartizării precipitațiilor: regiuni imense pot fi secate complet, ducând la foamete și pierderea multor vieți omenești [1].

Zi de zi ajung în aer cantități enorme de gaze de eșapament. Cândva fenomenul s-a limitat doar la zonele puternic industrializate și orașe. Metodele de agricultură intensivă care s-au extins în întreaga lume au contribuit la creșterea cantității gazelor poluante, precum și la reducerea unor substanțe poluante cum ar fi ierbicidele, insecticidele etc. Unele componente ale gazelor de eșapament, în cazul în care sunt inhalate, provoacă tulburări pulmonare: bronșite, astm pulmonar. Gazele freonice deteriorează stratul de ozon, deschizând calea spre Pământ a componentelor dăunătoare din radiațiile solare.

În zilele noastre atenția este orientată din ce în ce mai mult spre problemele de mediu; multe dintre guverne iau în considerare subiectele ‘verzi’. În întreaga lume păstrarea resurselor energetice este o problemă acută. Dacă consumăm mai puțin curent și călătorim mai puțin cu mașina, putem reduce cantitatea materialelor organice utilizate pentru producerea curentului electric și a combustibilului [3].

În numeroase țări vântul și energia solară sunt utilizate ca sursă de energie alternativă. Va trece însă mult timp, până când acestea vor înlocui în totalitate materiile prime organice. Arborii la fel ca și celelalte plante, transformă dioxidul de carbon în oxigen, jucând un rol important în menținerea proporției “gazelor de seră”. Distrugerea milioanelor de km2 de păduri ecuatoriale are drept consecință reducerea cantității de oxigen care ajunge în atmosferă, în schimb se acumulează dioxid de carbon, care reține căldura.

În întreaga lume sunt pornite campanii care încearcă să convingă guvernele să renunțe la distrugerea pădurilor ecuatoriale. Populația contribuie la aceste campanii, prin faptul că nu mai cumpără produse din lemn tropical, reducând oarecum cererea pentru acestea. Un singur lucru este cert: în zilele noastre nu mai putem spera să respirăm aer curat. Este nevoie de un control riguros și de măsuri radicale pentru ca viitorul atmosferei să fie sigur [4].

Unele dintre cele mai serioase efecte ale ploii acide asupra oamenilor sunt problemele respiratorii. Emisiile de dioxid de sulf și dioxid de azot dau naștere unor probleme medicale precum tusea, astmul, dureri de cap, iritații ale ochilor, nasului și gâtului. Un efect indirect al ploii acide este că metalele toxice dizolvate în apă sunt absorbite de fructe, legume și în țesuturile animalelor. Deși aceste metale toxice nu afectează direct animalele, ele au efecte serioase asupra oamenilor, atunci când sunt consumate.

Pentru a preveni efectele nedorite ale ploilor acide este important să luăm o serie de măsuri pentru a reduce emisiile cu efect acidifiant din mediul înconjurător. Fiecare dintre noi este afectat într-o măsură mai mare sau mai mică de mediul în care ne consumăm existența. În același timp, noi toți afectăm prin acțiunile noastre mediul. Protejarea mediului este fundamentală în zilele noastre. Trebuie să ne gândim atât la noi, cât și la nevoile generațiilor viitoare [2].

1. Poluarea aerului

1.1. Compoziția normală a aerului

Învelișul gazos reprezentat de atmosfera terestră constituie unul dintre factorii esențiali ai existenței vieții pe Pământ. Dintre componenții aerului, oxigenul este indispensabil respirației vegetale și animale, fenomenul de oxidare reprezintă principala sursă de energie în procesele vitale. Dioxidul de carbon din aer intervine în asimilația clorofiliană, iar azotul atmosferic reprezintă una din verigile circuitului azotului în natură [3].