Politica de Mediu în România

Scurt istoric

În România, protecţia mediului a apărut ca un domeniu de sine stătător al politicilor naţionale în anul 1990, când a fost înfiinţat pentru prima dată fostul Minister al Mediului; în 1992 a fost elaborat primul document oficial ce stabileşte obiectivele naţionale în domeniu – „Strategia Naţională de Protecţia Mediului”, reactualizată în 1996 şi în 2002. Strategia este structurată în două părţi:

- o trecere în revistă a principalelor resurse naturale, elemente privind starea economică şi calitatea factorilor de mediu,

- strategia propriu-zisă, adică principiile generale de protecţie a mediului, priorităţile, obiectivele pe termen scurt, mediu şi lung.

Încă din 1996 se poate observa o adecvare a strategiei naţionale cu cea comunitară în ceea ce priveşte principiile, priorităţile şi obiectivele . Astfel, principiile urmărite sunt:

- conservarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate a oamenilor;

- dezvoltarea durabilă;

- prevenirea poluării;

- conservarea biodiversităţii;

- conservarea moştenirii culturale şi istorice,

- principiul „poluatorul plăteşte”;

- stimularea activităţii de redresare a mediului (prin acordarea de subvenţii, credite cu dobândă mică, etc.).

În ceea ce priveşte priorităţile identificate, acestea reflectă nu numai nevoile naţionale, dar şi tendinţele şi iniţiativele existente pe plan global, ele fiind:

- menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei şi calităţii vieţii;

- menţinerea şi îmbunătăţirea potenţialului existent al naturii;

- apărarea împotriva calamităţilor şi accidentelor naturale;

- raportul maxim cost-beneficiu;

- respectarea programelor şi convenţiilor internaţionale privind protecţia mediului.

Referitor la obiectivele stabilite, acestea sunt împărţite în obiective pe termen scurt (până în anul 2000), mediu (până în anul 2005) şi lung (până în anul 2020).

Strategiile din 1992 şi 1996 sunt documentele pe baza cărora a fost structurată politica naţională de mediu până în anul 1999, când a fost adoptat Programul Naţional de Aderare la UE.

Începând cu anul 1999 şi continuând anual, până în 2003, strategia naţională de mediu este completată de o serie de documente adiţionale, cum ar fi –– „Raportul privind starea mediului în România”, care corespunde primei părţi a „Strategiei de Protecţia Mediului” şi o completează, printr-o analiză detaliată a calităţii principalilor factori de mediu: calitatea atmosferei, calitatea precipitaţiilor atmosferice, starea apelor de suprafaţă şi subterane, starea solurilor, starea pădurilor, gestionarea deşeurilor, situaţia poluării sonore, etc.

Strategiei Naţionale de Protecţia Mediului i se adaugă, în anul 2002, „Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor”, ce răspunde unei nevoi presante în acest domeniu şi care a fost pentru prima dată adresată în anul 2000; acest lucru s-a făcut prin transpunerea Directivei Cadru privind deşeurile – no. 75/442/EEC, preluată în legislaţia legislaţia română prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată şi completată în 2001 prin Legea 426/2001. Etapele de dezvoltare a strategiei constau în: analiza situaţiei existente, identificarea problemelor, stabilirea obiectivelor strategice, evaluarea opţiunilor de atingere a

obiectivelor şi elaborarea unui „Plan Naţional de Gestionare a Deşeurilor”. Acest plan, elaborat de un grup de lucru format din reprezentanţi ai industriei, ministerelor implicate, ONG-urilor şi ICIM , cuprinde două părţi distincte:

1. acţiuni cu caracter general: identifică tipurile de acţiuni necesare implementării strategiei, precum şi entităţile responsabile, termenele de realizare, costurile estimate şi posibilele surse de finanţare;

2. proiecte cu caracter concret: se adresează unor obiective la nivel local, propuse din teritoriu.

Planul se ajustează în funcţie de propunerile incluse în planurile regionale, locale şi sectoriale şi propune măsuri pentru următoarele tipuri de deşeuri: deşeuri municipale, deşeuri de producţie, deşeuri periculoase şi deşeuri reglementate prin acte legislative specifice.

În prezent, Planul se află în proces de reactualizare, un proiect fiind deja transmis spre consultare factorilor implicaţi (ministere, asociaţii patronale şi profesionale, reprezentanţi ai societăţii civile – ONG-uri)

Negocierile de aderare

Odată cu anul 2000 şi cu începerea negocierilor de aderare, politica de mediu se dezvoltă conform strategiei elaborate de Comisia Europeană pentru ţările candidate în cadrul Agendei 2000.

Astfel, pentru a alinia politicile naţionale de mediu la standardele şi obiectivele politicii comunitare, ţările candidate trebuie să identifice arii prioritare de acţiune, să stabilească obiective cheie ce trebuie realizate până la data aderării şi să stabilească termene de adoptare, transpunere şi implementare a acquis-ului de mediu. Priorităţile identificate de către Comisie pentru ţările candidate se referă la poluarea aerului, poluarea apei şi gestionarea deşeurilor.

În anul 2002 au fost deschise negocierile de aderare pentru Capitolul 22- Protecţia Mediului, pe care România speră să îl închidă în cursul anului 2004. Tot în anul 2002, Comisia Europeană elaborează un document special pentru a ajuta România şi Bulgaria în eforturile lor de aderare la UE în 2007.