Poluarea Aerului Apei și a Solului

Poluarea apei, aerului si solului

Cuvantul poluare vine din latina, “polluo – ere” si inseamna a murdarii, a degrada. Aceasta desemneaza o actiune prin care omul isi degradeaza propriul sau mediu de viata.

Specialistii precizeaza ca din punct de vedere spatial, impactul activitatii umane asupra mediului sau poate avea o intindere planetara, regionala sau locala.

La nivel local este frecventata poluarea prin mirosuri urate, prin zgomot si poluare estetica.

La nivel regional, aparitia dezechilibrelor ambientale este datorata accidentelor de pe platformele industriei chimice, de la centralele nucleare etc.

La nivel global, planetar principalele fenomene sunt reprezentate de efectul de sera, distrugerea paturii protectoare de ozon.

Poluarea atmosferei

Atmosfera terestra este definita ca invelisul gazos alcatuit din aer, care inconjoara Pamantul fara o limita superioara precisa, avand o compozitie si prioritati aproximativ constante pana la circa 5000 m altitudine.

Aerul normal ( uscat ) este un amestec de gaze format din circa 78% N2, 21%O2 si alte gaze ( ozon, neon, heliu, dioxid de carbon).

In atmosfera aerul ocupa circa 96% din volum, restul de 4% revenind apei in stare de vapori.

Poluarea atmosferei afecteaza calitatea vietii la scara planetara. Majoritatea poluantilor atmosferei pornesc de la arderi care genereaza energie. Au fost puse in evidenta in atmosfera peste 100 de substante poluante, printre care cele mai frecvente sunt anhidrida sulfuroasa, oxidul de carbon, oxizii de azot, fumul, sulful.

Anhidrida sulfuroasa este un poluant aproape permanent al oraselor. Provine din siderurgie, rafinariile de petrol etc., prin arderile incomplete ale combustibililor utilizati care elibereaza in atmosfera sulf sub forma de anhidrida sau gaz sulfuros ( SO2 ).

Anhidrida carbonica sau gazul carbonic provine din arderea compusilor organici si din transformarea oxidului de carbon.

Oxidul de carbon este un gaz extrem de toxic. El se afla in cantitati apreciabile in atmosfera oraselor. Rezulta din arderile incomplete din siderurgie, rafinarii de petrol etc.

Oxidul de azot este unul din componentii smogului din marile orase. Are grad ridicat de toxicitate si provine din industria fertilizantilor, de la avioane, de la cuptoare industriale, motoare.

Fumul, cenusa, praful sunt poluanti ai atmosferei. Acestia scapa prin sistemele de epurare.

Impuritatile din atmosfera, ndiferent de sursa lor, nu raman pe loc fiind duse de curenti de aer la mari distante.

Cantitatile imurificatoare ale atmosferei sunt foarte mari. In Germania, fabricile arunca in atmosfera circa 20 mil. de tone pulberi industriale; S.U.A. 180 mil. tone anual.

Poluantii atmosferei se caracterizeaza prin:

- Gradul de persistenta, foarte diferit, functie de natura poluantului si conditiile climatice locale.

- Influenta reciproca, manifesta in cazul prezentei simultane a mai multor poluanti.

Modificarile facorilor meteorologici.

Prezenta in atmosfera a poluantilor sub forma de pulberi si gaze, in anumite cantitati poate crea un mediu diferit de cel natural prin modificarea ansamblului microclimatic.

In cursul anului modificarile maxime produse de poluare se inregistreaza toamna, din cauza actiunii combinate a cetei, iar cele mai reduse primavera.

Poluarea atmosferica reprezinta una dintre primele forme de manifestare a fenomenului de poluare, considerate un pericol pentru sanatatea umana.

In tarile in curs de dezvoltare smogul este din ce in ce mai frecvent din cauza autovehiculelor si industriilor locale. In orasele asiatice, mai ales aerul contine doze de praf si de fum, de mai multe ori superioare celor care se intalnesc in aerul zonelor urbane din tarile industrializate. Numeroase studii arat ca cu cat sangele este incarcat cu plumb, cu atat coeficientul intelectual al persoanei este mai scazut si cu dificultati de auz.

Autoepurarea aerului.

Procesul prin care aerul revine la compozitia anterioara poluarii se numeste autoepurarea aerului si se realizeaza prin mai multe cai: sub actiunea curentilor de aer, sedimente si precipitatii.

Autoepurarea prin curenti de aer consta in deplasarea poluantilor din atmosfera o data cu masele de aer. Ca urmare asemenea mase de aer se vor comporta ca orice aer poluant, dar consecintele se vor produce departe fata de sursa de poluare, depasind uneori granitele tarilor.

Sedimentarea particulelor de praf este posibila in conditii de acalmie, cand pulberile ajung pe sot in ape sau pe plante, cu consecintele ca decurg : poluarea solului, a apelor, a vegetatiei etc.

Precipitatiile contribuie la autoepurarea aerului prin urmatoarele cai: antrenarea mecanica a poluantilor, dizolvarea substantelor poluante.

Poluarea si autoepurarea aerului afecteaza uneori puternic vegetatia pana la distrugerea ei, micsoreaza in mare masura posibilitatile de protectie a solului inclusiv pe cele impotriva eroziunii.

Poluarea apei.

Consideratii generale asupra factorului de mediu apa.

Ca si aerul pe care il respiram, apa se gaseste pretutindeni pe planeta noastra : pe pamant, sub pamant, in aer, in corpul vietuitoarelor.

Prezenta sa in toate geosferele terrei este explicabila, deoarece ea este corpul cu cea mai mare mobilitate. Ea poate trece de la o stare la alta, participand astfel la realizarea ciclului hidrologic.

Apa nu este un element chimic, ci o combinatie din 2 atomi de hidrogen si unul de oxigen, formula cunoscuta dupa celebrele experiente ale marelui chemist Lavoisier.

Se estimeaza ca planeta dispune de 1.37 mld km3 de apa, dar circa 97.2 %este constituita din apa marilor si oceanelor.

Omul dispune numai de apele de la suprafata solului adica de aproximativ 30