Poluarea Apei

1. Introducere:

Planeta noastra, Pamantul, s-a nascut in urma cu 4,6 miliarde de ani. Dar, pe vremea aceea, nu avea aspectul de azi: rocile, apa si aerul s-au format incetul cu incetul si apoi a aparut viata.

In urma cu 4,6 miliarde un nor imens de materie gazoasa si pulberi care se invartea in spatiu s-a condensat si a dat nastere unei stele, Soarele. In apropierea Soarelui, pulberile de roca s-au aglomerat si-au format cele 9 planete ale sistemului Solar, printre care si Pamantul.

De la formarea sa, Pamantul a evoluat mult. Istoria sa a fost marcata de evenimente importante, ca formarea oceanelor, aparitia vietii, aparitia sau disparitia unor animale si plante. Oamenii de stiinta au numit prima perioada din istoria Pamantului Precambrian-ul (acum, 4,6 miliarde-540 milioane-de ani).

Urmeaza apoi patru perioade numite ere geologice: Era Primara (acum 540-245 milioane de ani), Era Secundara (245-64 milioane de ani), Era tertiara (acum 65-2 milioane de ani), si, in sfarsit, Era Cuaternara (acum 2 milioane de ani-pana in zilele noastre).

Din acele timpuri pana astazi, Pamantul a cunoscut o serie de schimbari majore in ceea priveste aspectul mediului inconjurator.

Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înţelege ansamblul de elemente şi fenomene naturale şi artificiale de la exteriorul Terrei, care condiţionează viaţa în general şi pe cea a omului în special. Sensul dat acestei noţiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente care, în complexitatea relaţiilor lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţă ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimţite. O altă definiţie o găsim în Legea protecţiei mediului, în care mediul înconjurător este ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv, valorile materiale şi spirituale.

Bineînţeles că starea mediului înconjurător, ce depinde numai şi numai de fiecare dintre noi, ne afectează în mod direct viaţa şi sănătatea noastră. Această temă “Un mediu curat – o viaţă sănătoasă”, ar trebui să fie o deviză pentru întreaga populaţie a globului. Este nevoie de mai multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din partea fiecărui cetăţean pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile de viaţă pe care ni le oferă natura. Însă, se pare că oamenii tratează cu neglijenţă acest aspect important al vieţii lor, ceea ce duce la agravarea procesului de poluare şi distrugere a mediului şi implicit la distrugerea sănătăţii fiecăruia dintre noi şi a celor din jur.

Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii. (Conferinţa Mondială a O.N.U., Stockholm, 1972)

Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai ales social – economice a acestuia.

Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii populaţii a pământului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combatere a poluării.

2. Apa.Generalitati .

“ În natură nu există nici recompense,nici pedepse ,numai consecinţe”. (V. Prelog)

“Apei i-a fost data puterea magica de a deveni seva vietii pe Pamant.(Leonardo)

“Nu mai privim raul ca pe un izvor de visare, ci ca pe un izvor de energie”(I. Velican)

“Viata este imposibila fara apa” (V. Soran)

“ Apa , tu eşti nu numai necesara vieţii, ci eşti însuşi viaţa ; eşti bogaţia fără seamăn pe Pământ, tu eşti cea mai delicată, cea mai pură, tu eşti sufletul Pământului “Antoine de Saint - Exupery

Multe secole apa a fost consideratã ca un element.

În 1781, fizicianul englez H. Cavendish a arãtat cã apa se formeazã prin explozia unui amestec de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scânteii electrice.

În 1783, Lavoisier a repetat experienta, realizând pentru prima oarã sinteza cantitativã a apei. S-a stabilit atunci cã 2g de hidrogen se combinã cu 16g oxigen pentru a da 18g apã.

În 1805, Humboldt si Gay-Lussac au arãtat cã apa este formatã din douã volume de hidrogen si un volum de oxigen.

Apa naturalã constã în amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Combinarea acestora genereazã 18 specii de molecule de apã.

Apa purã este întotdeauna un amestec de apã usoarã (H2O) si de cantitãti extrem de mici de apã grea (D2O) si apã hipergrea (T2O).

2.1 Rolul apei in organism .

Apa reprezinta un excelent dizolvant pentru multe substanţe şi este mediul în care se desfãşoarã cele mai multe reacţii chimice legate de metabolismul substanţelor şi deci de viaţã.Rolul apei în organismul uman este foarte mare.Chimiştii ştiu foarte bine ce se întâmplã când vor ca douã substanţe sã reacţioneze între ele.De exemplu din carbonatul de sodiu şi sulfatul de cupru (piatra vânãtã) va rezulta carbonat de cupru şi sulfat de sodiu.Dacã se amestecã cele douã pulberi pur şi simplu aceastã reacţie nu va avea loc.Este nevoie ca substanţele sã fie dizolvate în prealabil în apã pentru ca reacţia sã aibã loc. În organismul uman au loc numeroase reacţii chimice care dau naştere la cãldurã, energie şi la metabolismul necesar vieţii.Aceste reacţii au nevoie de un mediu apos, altfel substanţele nu se pot desface în ioni, iar reacţiile nu pot avea loc.

Pe lângã aceasta apa însãşi este un electrolit slab, care se disociazã în ion de hidrogen (H+) şi hidroxil (OH-).Aceiaşi ioni au proprietãţi catalitice, ei accelerând un numãr considerabil de reacţii care în mod normal ar dura zile întregi, în prezenţa ionilor reacţiile au loc în câteva secunde.

Apa are şi proprietatea de a acumula şi de a degaja cãldurã prin evaporare.Aceste însuşiri ale apei au un rol foarte important în fiziologia termoreglãrii.La temperaturile ridicate ale verii organismul uman primeşte mult mai multã cãldurã decât are nevoie.Dacã cãldurã nu s-ar elimina organismul ar avea mult de suferit.Din fericire organismul dispune de o serie de mijloace de eliminare a cãldurii.Schimbarea apei din stare lichidã în stare gazoasã presupune o pierdere de cãldurã de la corpul unde se afla apa.În corpul omenesc fiecare gram de apã evaporat de pe suprafaţa pielii (transpiraţie) la temperatura camerei înlesneşte pierderea a 580 de calorii mici.