Poluarea Apelor

INTRODUCERE

Apa joacă un rol primordial în activitatea social-economică a unei ţări. Dacă s-ar aminti dintre multiplele funcţii ale apei, numai pe cea de producţie sau pe cea de factor de decizie a amplasării obiectivelor social economice, în raport cu utilizarea şi revalorificarea resurselor, ar fi de ajuns pentru a arăta că apa este indispensabilă pentru începerea şi dezvoltarea oricărei activitaţi.

Apa, ca şi aerul este un factor de mediu indispensabil vieţii. Ea se găseşte întotdeauna acolo unde există viaţă şi formează substanţa cea mai răspandită pe pământ. Ea a avut un rol de prim ordin în apariţia vieţii pe planeta noastră şi continuă să aibă un asemenea rol, pentru că:

- Constituie factorul de care depinde productivitatea plantelor şi animalelor;

- Ea intră în constituţia tuturor organismelor animale şi vegetale, toate schimburile organice cu mediul şi implicit menţinerea vieţii acestuia petrecandu-se prin intermediul apei;

- Reglează procesele fizico-chimice din celule, difuziunea substanţelor nutritive din celule şi ţesuturi, procesele de digestie, absorbţie, circulaţie şi hrănire a celulelor;

- Procesul de fotosinteză pe care-l îndeplinesc organismele verzi, prin care acestea sintetizează substanţele organice, nu poate avea loc în afara apei;

- Apa transportă în interiorul organismului, sub formă de soluţii sau suspensii, diferite substanţe din mediul extern şi tot ea vehiculează spre exterior toate resturile de substanţe de care organismul nu mai are nevoie;

- Reglează căldura organismelor prin evaporarea la suprafaţă;

În mod obijnuit, apa se găseşte în organism într-un echilibru stabil, în sensul că pierderile şi aportul de apă sunt echivalente.Scăderea cantităţii de apă din organism provoacă senzaţia de sete, care apare atunci când reducerea cantităţii de apă atinge 0,5-1% din greutatea corpului.

În afara apei folosite pentru nevoi pur fiziologice, omul foloseşte apa şi în multiple alte scopuri. Astfel, apa este consumată pentru menţinerea curăţeniei corporale, cu precădere apa caldă şi/sau pentru călirea organismelor şi creşterea rezistenţei sale nespecifice,mai ales apa rece.

FIG.1. Apa şi importanţa ei

Omul foloseşte apa şi pentru nevoile gospodăreşti sau menajere. Este cuprinsă aici apa folosită pentru curăţirea alimentelor, pentru prepararea mâncărurilor, pentru spălat, pentru întreţinerea igienică a locuinţei, a îmbracămintei şi încălţămintei.

Colectivităţile umane utilizează cantităţi mari de apă în diferite scopuri,dintre care cele mai importante sunt:

Nevoile urbanistice, sunt cuprinse consumurile de apă pentru salubrizarea publică, pentru curăţirea străzilor, pentru stropirea spaţiilor verzi, pentru protecţia faţă de poluanţii atmosferici sau pentru scopuri decorative. Cantitatea de apă folosită în acest scop diferă mult de la o localitate la alta în funcţie de zona climatică, gradul de dotare urbană, obiceiurile populaţiei, nivelul de civilizaţie;

Nevoi industriale în care sunt cuprinse consumul de apă pentru transportul materiilor prime, semifinite şi finite, pentru îndepărtarea diferitelor substanţe, pentru dizolvarea diferitelor componente care intră în procesul de fabricaţie, pentru întreţinerea diferitelor aparate şi ustensile sau ca apă de răcire. Cantitatea de apă folosită pentru nevoi industriale depinde de felul industriei, de procesul tehnologic sau de nivelul producţiei. În general cantităţile de apă utilizate pentru asemenea nevoi sunt foarte mari, echivalând uneori cu nevoile unei colectivităţi umane de zeci şi sute de mii de locuitori.

Nevoi zootehnice care cuprind apa folosită la hrana animalelor, la curăţirea acestora şi salubrizarea adăposturilor. Şi aceste cantităţi de apă sunt foarte mari şi depind de felul animalelor, de numărul lor, de vârsta acestora şi de gradul de dotare al fermelor.

Apa în natură există sub următoarele forme:

-apă de suprafaţă( gheţari, oceane, mări, fluvii, râuri, lacuri). Calitatea apelor de suprafaţă este necorespunzătoare, fiind poluate cu uşurinţă datorită lipsei protecţiei naturale;

-apă subterană( straturi acvifere şi izvoare). Ele sunt în general bine protejate de stratul de sol, de aceea calitatea ei este corespunzătoare nevoilor omului, cu rare excepţii( ape intens mineralizate şi termale);

-apă atmosferică;

Astfel, apa din râuri, lacuri, mări şi oceane se evaporă şi trece în atmosferă, sub formă de vapori, alcătuind apa atmosferică. Acesta este purtată de curentii de aer, până atinge zone mai reci, când condensează şi cade la suprafaţa solului, sub formă de apă meteorică.

Odată ajunsă la sol, apa poate întâlni un strat permeabil, pe care-l străbate cu usurinţă, până la un altul impermeabil, unde rămâne şi se amestecă cu apa subterană.

În compoziţia apei intră un număr mare de elemente chimice şi biologice cum ar fi:

- Gazele cele mai frecvent întalnite în apă sunt oxigenul şi dioxidul de carbon. Oxigenul se află în cantitate mai mare în apele de suprafaţă, în timp ce apele subterane sunt mai bogate în dioxid de carbon;

- Substanţele minerale cele mai frecvent întâlnite sunt calciul, sodiul, potasiu, magneziu, fier, sub formă de cloruri, sulfaţi, azotaţi, bicarbonaţi, ioduri şi floruri. În general apele subterane sunt mai bogate în săruri minerale, faţă de apele de suprafaţă.

- Substanţele organice se pot găsi sub formă coloidală sau în suspensie. Ele provin atât din sol cât şi din distrugerea organismelor acvatice.

Din consumul mondial de apă, 69% este repartizat agriculturii, 23% industriei şi numai 8% în domeniul casnic.

Dacă toată apa de pe pământ ar fi turnată în 16 pahare, 15 şi jumătate dintre ele ar constitui apa sărată a mărilor şi oceanelor. Din jumătatea de pahar rămasă, mare parte este înglobată, fie în gheţurile polare, fie este prea poluată pentru a fi folosită drept apă potabilă şi astfel, ceea ce mai rămâne pentru consumul omenirii reprezintă conţinutul unei linguriţe.

CAP.1. FENOMENUL DE POLUARE

Apa folosită în scopuri casnice sau industriale se reîntoarce în natură cu proprietăţi modificate, purtând cu sine, reziduuri antrenate sau dizolvate. Asemenea transporturilor de mărfuri pe apă, îndepartarea reziduurilor pe cale umedă pare a fi o soluţie comodă şi eficientă. Dar sarcina de a elimina deşeurile din apă este lăsată numai pe seama naturii. Astăzi, când necesităţile de apă sunt din ce în ce mai mari, posibilităţile naturii sunt depăşite, iar consecinţele se resimt imediat: calitatea resurselor naturale este alterată, viaţa acvatică este periclitată, utilizarea ulterioară devine dificilă sau chiar imposibilă. O asemenea rezolvare se dovedeşte profund dăunătoare, căci apele uzate devin în majoritatea cazurilor aducătoare de pagube şi de moarte.

Prin poluarea apelor se întelege alterarea calitaţilor fizice, chimice sau biologice ale acestora, produsă direct sau indirect de activitaţile umane, care face ca apele să devină improprii pentru folosirea normală în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a intervenii alterarea.