Poluarea atmosferică - smogul fotochimic

Notiunea de mediu, notiune cameleon, cum este caracterizata de Michel Prieur , cunoaste nenumarate valente si este folosita cu întelesuri mai mult sau mai putin diferite în numeroasele medii ale societatii umane. Oamenii de stiinta, economistii, juristii, politicienii, slujitorii artelor, sensibilizati de importanta covârsitoare a imperativului de protectie a mediului si a resurselor naturale, reliefeaza anumite aspecte ale mediului, care, de fapt, este unic. Termenul de mediu ramâne, totusi, o notiune generala, dificil de sintetizat într-o definitie care sa satisfaca pe toata lumea.

1.Istorie a organizatiilor antipoluare

Este interesant de remarcat că atitudinea oamenilor fată de mediu nu s-a schimbat semnificativ de-a lungul existentei umanitătii. O multime de documente atestă exploatarea iratională a pădurilor (Grecia, China), degradarea solurilor, distrugerea unor specii (eroii din Mahabharata ard o pădure intreagă cu animalele din ea cu tot). Diferenta intre noi şi strămosii nostrii este legată de capacitătile noastre sporite atit de a distruge cat şi de a ingriji mediul. De-a lungul timpului prin ocuparea extensivă a planetei calitatea aerului şi a apei s-a degradat, grosimea stratului de ozon a scăzut, punand intr-o stare critică intreaga planetă. Toate acestea au dus la cresterea ingrijorării legate de deteriorarea mediului.

Prima societate de protectie a naturii atestata a fost fondată în Anglia în 1865 sub numele Commons, Open Spaces and Footpath Preservation Society iar prima lege antipoluare – Alkali Law a fost dată de parlamentul britanic în 1863. In 1864 Congresul Statelor Unite hotărăste că Valea Yosemite să devină o zonă recreatională iar în 1872 se stabileste primul parc national la Yellowstone.

Prima jumatate a secolului XX

Continuă distrugerile ecologice cauzate de dezvoltarea extensivă a agriculturii care a dus la degradarea solurilor (SUA). Apare în SUA în 1935 Oficiul de conservare a solului care avea ca rol prevederea eroziunii acelerate. Dupa 1945 se infiintează primele organizaţii internationale care se preocupă şi de problemele mediului inconjurător: 1945 – ONU (Organizaţia Natiunilor Unite ), 1945 – FAO (Food and Agricultural Organisation), 1956 – Uniunea Internatională pentru conservarea Naturii şi a Resurselor Naturale, 1961 – World Wildlife Found

Anii 1960 – 1980

Anii 60 au fost marcati de impactul tehnologiilor de război (incluzand şi tehnologia nucleară) asupra mediului şi de utilizarea produselor chimice devastatoare. Generatiile anilor 60 s-au format în contextul miscărilor pacifiste şi a unor miscări de protectie a mediului precum Campania pentru dezarmare nucleară, Miscarea pentru drepturi civile (SUA) Apar primele organizaţii nonguvernamentale (NGO) implicate în protectia mediului (Sierre Club).

Are loc prima celebrare a Zilei Pămantului (Earth Day) 21 martie 1970 cand au loc mitinguri în toată America cu implicarea oficialitătilor şi cu fonduri federale. Incepand din anul 1970 Ziua Pămantului a devenit o zi internatională.

In anii 70, miscarea ecologică s-a dezvoltat în continuare, ajungandu-se la creerea organizaţiilor Greenpeace şi Friends of the Earth.

In anii 80 se conturează primele propuneri legate de dezvoltarea durabilă ca urmare a aparitiei unor accidente de mediu extrem de grave. Devine tot mai clar că trebuie stabilite bariere în calea potentialului destructiv al unor descoperiri stiintifice.

In 1984 are loc un tragic accident în Bhopal (oras din India Centrală), unde o fabrică de pseticide a companiei americane Union Carbid a explodat. Au fost inregistrati mii de morti iar impactul asupra mediului a putut fi simtit şi 15 ani mai tarziu. In 1986 a explodat un reactor nuclear al centralei nuclearo-electrice de la Cernobal, Ucraina, fostă Uniune Sovietică. S-au inregistrat peste 100000 morti şi imense degradări ale mediului. În 1987 a fost confirmată pentru prima dată existenta unei găuri în stratul de ozon.

Anii 1990

În 1991 are loc Războiul din Golf care duce la mari pierderi de vieti omenesti şi catastrofe ecologice.

În 1993, Summitul de la Rio al Natiunilor Unite dezbate criza contemporană şi mai ales impactul ei asupra mediului. Se angajează primul plan de actiune globală Agenda 21. în capitolul 36 al Agendei 21 se afirmă rolul cheie al educatiei ecologice.