Poluarea cauzată de utilizarea pesticidelor

Creşterea numărului de locuitori ai planetei, în condiţiile în care suprafaţa arabilă s-a redus fie prin deşertificare, fie prin inundare şi spălarea cernoziomului, a făcut ca oamenii de ştiinţă să găsească noi metode de creştere a producţiilor agricole, care să asigure securitatea alimentară. Printre acestea se numară utilizarea îngrăşămintelor chimice, a soiurilor transgenice, precum şi a pesticidelor. Utilizarea lor însă duc la o serie de efecte majore asupra mediului şi organismului uman.

Pesticidele sunt produse chimice utilizate pentru a neutraliza insectele, buruienile şi alte organisme, pentru a proteja agriculturile, sănătatea animalelor şi omului. Există o serie de beneficii care apar în urma utilizării pesticidelor. Cele mai importante sunt: (i) o producţie ridicată de alimente şi fibre sintetice datorită protecţiei plantelor împotriva patogenilor, a buruienilor, a insectelor şi parazitismului; (ii) prevenirea alterării recoltelor în depozite; (iii) prevenirea bolilor şi salvarea vieţilor omeneşti prin controlul periodic împotriva diverselor boli (Khan, 1980).

Din păcate, beneficiile de pe urma utilizării pesticidelor sunt parţial contrabalansate de unele daune grave asupra mediului. Acestea, au fost rare însă cu efecte dezastruase, cum a fost, de exemplu, cazul accidentului de la Bhopal, India în 1984 când, 2800 de oameni au murit şi mai mult de 20000 au fost răniţi datorită unei scurgeri de izocianat de metil în formă gazoasă. Acest produs chimic se foloseşte ca şi materie primă la producţia de insecticide (Freedman, 2003; Pope, 2005).

O problemă majoră şi generală o reprezintă contaminarea mediului de către pesticidele persistente, incluzând şi rezidurile chimice în natură, în ape, în recolte şi chiar în organismul uman. Pagubele ecologice înglobează şi „otrăvirea” naturii şi pereclitarea proceselor ecologice ca productivitatea şi ciclicitatea nutrienţilor. Cele mai grave cazuri legate de pagubele asupra mediului sunt asociate utiliării unor chimicale persistente cum este DDT-ul Cele mai multe pesticide sunt produse pe bază de chimicale persistente (Stenersen, 2004).

Pesticidele pot fi clasificate în funcţie de dăunătorul asupra căruia acestea acţionează(Freedman, 2003):

- fungicidele protejeză recoltele şi animalele împotriva patogenilor fungice;

- ierbicidele anihilează buruienile care afectează buna dezvoltare a plantelor agricole;

- insecticidele ucid insectele defoliatoare şi intermediarii unor boli umane ca malaria, febra galbenă, ciumă şi tifos;

- acaricidele ucid acarienii care sunt dăunători în agricultură, şi căpuşele care, pot trasmite encefalită oamenilor şi animalelor;

- moluscidele ucid gasteropode care dăunează agriculturii sau unor corpuri de apă şi care, sunt transmiţători de boli umane precum schistosomiasis;

- nematicidele anihilează nematozii , care pot fi paraziţi ce afectează rădăcina plantelor agricole;

- rodenticidele afectează şobolanii, şoarecii şi alte rozătoare care produc pagube asupra habitatului uman şi agriculturii;

- avicidele omoară păsările care se hrănesc cu seminţele plantelor agricole;

- antibioticile tratează infecţiile bacteriale ale oamenilor şi animalelor.

Ca ţinte principale ale utilizării pesticidelor sunt sănptatea umană, agricultura şi silvicultura:

Sănătatea umană

În diferite părţi ale lumii, diferite specii de insecte şi căpuşe joacă un rol critic, fiind purtătoare de viruşi ce cazează boli umane. Cele mai importante boli şi vectorii acestora sunt: (1) malaria, cauzată de Palsmodium şi răspândită la oameni de Anopheles (ţânţar); (2) febra galbena şi alte boli virale ca encefalita, diferite specii de ţânţari fiind vectori. (3) trypanosomiasis sau boala somnului, cauzată de Trypanosoma spp., vectorul fiind musca ţeţe, Glossima spp.; (4) ciuma sau moartea neagră, cauzată de bacteria Pasteurella pestis şi transmisă la oameni de Xenopsylla cheops, un parazit e la şobolani; (5) febra tifoidă, cauzată de bacteria Rickettsia prowazeki şi transmisă la om de către păduche, Pediculus humanus (Freedman, 2003).

Incidenţa tuturor acestor boli poate fi redusă prin utilizarea pesticidelor pentru a controla abundenţa vectorilor acestor boli. De exemplu, sunt multe cazuri când abundenţa locală a ţânţarilor a fost redusă datorită aplicării insecticidelor în habitatul lor acvatic sau aplicarea unui insecticid persistent pe pereţii şi zonele iluminate ale caselor, locuri unde insectelese odihnesc. Utilizarea insecticidelor pentru a neutraliza ţânţarii vectori ai malariei, au avut efecte pozitive, însă, în multe zone această boală incă persistă deoarece insectele au dezvoltat toleranţă la insecticide (Pope, 2005).