Poluarea Mediului

Desi există o enormă cantitate de apă, la nivel mondial, din fiecare patru oameni, trei nu au apă suficientă sau, dacă au, aceasta este comtaminată. Cea mai mare parte a apei este prea sărată pentru a permite consumul uman sau pentru a fi folosită în agricultură. Din fiecare un million de litri de apă doar şase se găsesc într-o formă utilizabilă ca atare.

Apa, aerul şi solul sunt constituenţi ai biosferei, cunoscuţi sub denumirea de factori de mediu. În fiecare din aceştia se dezvoltă o faună şi o floră specifică pentru care trebuie să se asigure un mediu ambient, sănătos şi curat, necesar supravieţuirii. Cunoaşterea condiţiilor de viaţă din cadrul fiecărui factor de mediu, conduce la o protecţie eficientă a mediului. Pentru aceasta este necesar să se cunoască sursele de poluare, respectiv poluanţii, modul de dispersie a poluanţilor, efectele poluanţilor asupra mediului şi măsurile de prevenire şi combatere a poluării factorilor de mediu pentru a se crea condiţii propice vieţii pe pământ.

Din cei trei factori de mediu, apa este cea mai afectată de poluare, creând numeroase probleme pentru păstrarea şi îmbunătăţirea calităţii ei. Apa în natură există sub următoarele forme: apă de suprafaţă (fluvii, râuri, lacuri, mări, oceane) şi apă subterană (straturi acvifere şi izvoare).

Poluarea apelor, în măsură mai mare sau mai mică este greu de evitat.

Statisticile au arătat că sursele de poluare “punctiforme”, provenite de la oraşe sau fabrici şi care sunt evaluate în emisari prin guri de descărcare, reprezintă numai circa 35% din totalul surselor de poluare în timp ce cele “nepunctiforme”, lipsite de guri de descărcare reprezintă circa 65%.

IMPACTUL OMULUI ASUPRA APELOR

Omul de-a lungul timpului a avut efecte bune şi rele asupra apei.

Utilizarea apei în agricultură: apa îndeplineşte în agricultură funcţii complexe: intră în constituţia solului, plantelor, vehiculează material şi energia în sol. Sistemele de irigaţii actuale sunt de dimensiuni mari, dotate cu tehnici moderne şi sunt concepute în combinaţie şi cu alte tipuri de lucrări, în special cu cele hidroenergetice (sistemele de pe Nil-Assuan, Huang-he şi sistemele care beneficează de apa acumulată în lacurile marilor hidrocentrale de pe Volga, Parana-Columbia, Sacramento, Colorado, Rio Grande).

Utilizarea apei in industrie: după agricultură, cotată drept cea mai mare consumatoare de apă, se situează industria. Acest aspect se explică prin marea utilitate a apei în procesele tehnologice, precum şi ca forţa energetică.

Pentru alimentarea cu apă a centrelor populate se folosesc cele mai variate resurse:

- Apele subterane

- Lacurile natural

- Lacurile de acumulare

La ora actuală unele centre urbane sunt afectate de criza de apă, disponibilităţile în resurse de apă fiind sub nivelul cerinţelor. În aparenţă, potenţialul hidroenergetic al tuturor fluviilor Terrei ar putea asigura o proporţie mult mai mare din necesarul de energie electrică al omenirii. Totuşi el are anumite “limite”: o parte este foarte greu de amenajat, o altă parte necesită foarte mari transformări ale mediului, iar anumite ţări nu au resurse financiare şi tehnologice pentru construcţia de hidrocentrale. Astfel, hidroenergia este de fapt o resursă limitată.

POLUAREA APEI

Apa. Generalităţi.

Apa, ca şi aerul, este un factor de mediu indispensabil vieţii. Apa se găseşte întotdeauna acolo unde există viaţă şi formează substanţa cea mai răspândită pe pământ.

Ea a avut un rol de prim ordin în apariţia vieţii pe planeta noastră şi continuă să aibă un asemenea rol pentru ca:

- apa constitue factorul de care depinde productivitatea plantelor şi animalelor;

- ea intră în costituţia tuturor organismelor animale şi vegetale, toate schimburilr organismului cu mediul şi implicit menţinerea vieţii acestuia petrecându-se prin intermediul apei;

- înlesneşte şi reglează procesele fizico-chimice din celule, difuziunea substanţelor nutritive în celule şi ţesuturi, procesele de digestie, absorbţie, circulaţie şi hrănire a celulelor;

- procesul de fotosinteză pe care-l îndeplinesc plantele verzi, prin care acestea sintetizează substanţa organică din săruri minerale, nu poate avea loc în afara apei;

- apa transportă în interiorul organismului, sub formă de soluţii sau suspensii, diferite substanţe din mediul exterior şi tot ea vehiculează spre exterior toate resturile de substanţe de care organismul nu mai are nevoie;

- reglează căldura organismelor prin evaporarea la suprafaţă.

Importanţa apei pentru viaţa omului reiese şi din faptul că fără mâncare, acesta poate rezista circa 70 de zile, în timp ce fără apă nu poate trăi mai mult de 4 zile şi numai rareori 7-8 zile. Necesarul mediu de apă pentru metabolism al unui om normal este de 2.5 litri în 24 de ore. Plantele conţin apă până la 95 % din greutatea lor, animalele mari şi omul între 60% şi 70%.

Apa, în natură există sub următoarele forme: apă de suprafaţă (gheţari, oceane, mări, fluvii, râuri, lacuri) şi apă subterană (staturi acvifere şi izvoare). În mod obişnuit, în natură apa se găseşte într-un circuit continuu. Asfel, apa din râuri, lacuri mări şi oceane se evaporă şi trece în atmosferă sub formă de vapori, alcătuind apa atmosferică. Aceasta este purtată de curenţii de aer până atinge zone mai reci, când condensează şi cade la suprafaţa solului sub formă de apă meteorică. Odată ajunsă la sol, apa poate întâlni un strat permeabil, pe care-l străbate cu uşurinţă până la un altul impermeabil, rămânând la suprafaţa acestuia din urmă şi formând apa subterană. În cazul în care suprafaţa solului este impermeabilă, apa meteorică împreună cu cea subterană ajunsă la suprafaţă prin curgere în sol, fomează apa de suprafaţă. În natură, apa nu există în stare pură, ea conţine: gaze, substanţe minerale şi organice dizolvate sau în suspensie.

Dintre cei trei factori de mediu, apa este cea mai afectată de poluare, creând numeroase probleme pentru păstrarea şi îmbunătăţirea calităţii ei.

Poluarea reprezintă modificarea componentelor fizico-chimice şi biologice ale sistemelor ecologice, prin introducerea poluanţilor, care sunt îndeosebi deşeuri ale activităţii umane.