Poluarea Mediului

INTRODUCERE

Proiectul de fata îşi propune sa analizeze impactul poluării produse de către om, voit sau nevoit, asupra mediului înconjurător.

Astfel de proiecte bazate pe fapte reala sunt foarte utile deoarece simulează producerea unor catastrofe si efectele acestora, ajutând astfel la aflarea concentraţiilor pe suprafeţe mari .

Astfel pot fii luate masuri de protecţie si reducere asupra poluării in cazul unor inteprinderi care poluează.

In cazul deschiderii unor noi firme cu potenţial mare de poluare sunt indicate astfel de proiecte pentru a vedea daca acestea se încadrează in limitele admisibile.

Prezenta lucrare se încadrează în actualitate tratând aspecte de care se leagă poluarea şi protecţia factorilor de mediu.

Proiectul este structurată pe 5 capitole precedate de introducere şi se încheie cu bibliografia utilizată.

În Capitolul 1 se găsesc informaţii privind indicatorii de calitate, susele de poluare şi prevenirea poluarii.

Legislaţia în vigoare la ora actuală privind protecţia mediului este cuprinsă în Capitolul 2 şi conţine prezentarea Directivelor Europene şi transpunerea lor în ţara noastră, şi de asemenea tabelar valori limită de emisie.

Poluarea naturala şi antropică a mediului înconjurător este descrisă în Capitolul 3, sub aspect fizic, chimic şi biologic.

Capitolul 4 are ca obiect de studiu modalitatile de evaluare a poluării mediului (IPG, API) şi aplicarea unui model în Excel.

În Capitolul 5 se face o prezentare a metodelor/tehnicilor/tehnologiilor de depoluare a factorilor de mediu.

Proiectul se încheie cu o serie de concluzii generale şi evidenţierea rezultatelor proprii pentru evaluarea poluarii mediului.

Bibliografia utilizată la elaborarea proiectului de semestru cuprinde un număr de xx note bibliografice.

CAPITOLUL 1

DESCRIEREA GENERALĂ A FACTORILOR DE MEDIU(AER, APA, SOL, ZGOMOT )

1.1 NOŢIUNI PRIVIND POLUAREA AERULUI

Poluarea atmosferei prin impactul ei asupra biosferei, dar şi asupra apei şi solului constituie una dintre problemele majore ale societăţii umane ale acestui început de mileniu. Cunoaşterea condiţiilor de viaţă din cadrul fiecărui factor de mediu (sol, aer, apă) conduce la o protecţie eficientă a mediului. Pentru aceasta este însă necesar că se cunoască sursele de poluare, respectiv poluanţii care ar putea prejudicia dezvoltarea vieţii, şi impactul lor asupra mediului. Toate aceste cunoştinţe conduc în final la luarea de măsuri de prevenire şi combatere a poluării factorilor de mediu şi a creării de condiţii propice vieţii pe pământ.

Aerul atmosferic este unul dintre factorii de mediu greu de controlat, deoarece poluanţii odată ajunşi în atmosferă se disipează rapid şi nu mai pot fi practic captaţi pentru a fi epuraţi/ trataţi. Învelişul gazos reprezentat de atmosfera terestră constituie unul dintre factorii esenţiali ai existenţei vieţii pe pământ. Dintre componenţii aerului, oxigenul este indispensabil respiraţiei vegetale şi animale, fenomenul de oxidare reprezentând principala sursă de energie în procesele vitale. Bioxidul de carbon din aer intervine în asimilaţia clorofiliană, iar azotul atmosferic reprezintă una dintre verigile circuitului azotului în natură.

Compoziţia normală a aerului cuprinde (în vol. % atmosferă uscată): azot 78,09 %, oxigen 20,95 %, argon 0,92, bioxid de carbon 0,03 %. Acest amestec de gaze reprezintă peste 99,99 % din compoziţia aerului. Restul de circa 0,01 % este alcătuit din alte gaze, ca neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon, hidrogen, radon. La acestea se adaugă proporţii variabile de vapori de apă ( în medie 0,2-3%).

Din punct de vedere sanitar, prezintă importanţă oscilaţiile în concentraţie ale oxigenului şi bioxidului de carbon, substanţe cu rol deosebit în schimbul de gaze de la nivelul pământului. Înţelegem prin poluarea aerului¹ prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine de componenţa normală a aerului, care în funcţie de concentraţie şi/sau timpul de acţiune provoacă tulburări ale sănătăţii omului, creează disconfort populaţiei dintr-un teritoriu, afectează flora şi fauna sau alterează mediul de viaţă al omului. Rezultă din această definiţie că, pentru a putea fi consideraţi poluanţi, substanţele prezente în atmosferă trebuie să exercite un efect nociv asupra omului sau a mediului său de viaţă

1.2 NOŢIUNI PRIVIND POLUAREA APELOR

Substanţa cu cea mai mare stabilitate în mediul natural al Terrei, apa este un solvent ideal şi constituie nu doar locul de naştere al vieţii, ci şi locul de conservare al acesteia. Apa reprezintă de asemenea un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problema actuală, cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei.

Din punct de vedere fizico-chimic, în natură nu există "ape pure" ele conţinând întotdeauna diferite impurităţi. O apă este impurificată, murdară sau poluată atunci când aceasta şi-a modificat anumite caracteristici naturale ce pot fi percepute cu ajutorul simţurilor, de exemplu când a devenit tulbure sau când a căpătat o anumită culoare, un anumit gust sau miros.¹ Alături de termenii arătaţi, se folosesc expresii ca "apa contaminată", intoxicată sau otrăvită, care se referă la impurificări prin bacterii patogene sau substanţe toxice, impurificări care prezintă un pericol direct pentru viaţa umană.

Apele naturale de suprafaţa posedă o stabilitate relativă a condiţiilor fizico-chimice şi biologice, prezentând o stare de echilibru dinamic. Când însă condiţiile de mediu dintr-o apă suferă modificări de mai mare intensitate şi care se menţin pe o oarecare durată de timp, ele se răsfrâng asupra organismelor ce o populează, producându-se tulburări ale acestui echilibru.