Poluarea Solului

1.1. Solul – definiţie

Solul – este format din continente şi insule, nu constituie numai suport pentru desfăşrarea vieţii omului şi a mai multor vieţuitoare adaptate respiraţiei în aer liber, reprezentând şi principalul depozit al unor resurse minerale.

Omul a exploatat din timpuri vechi sarea şi unele minereuri metalifere (aur, fier apoi mercur la sfârşitul sec al XIX-lea). Cărbunii încep a fi exploataţi din primele secole ale mileniului nostru. Petrolul începe a fi exploatat în secolul XIX. Gazele încep a fi exploatate în secolul XX. După 1950 s-au extins exploatările de hidrocarburi pe platforma continentală.

Solurile sunt rezultatul interacţiunii de la suprafaţa uscatului.

Solul este un strat dinamic în cuprinsul căruia se desfăşoara fără întrerupere numeroase şi complexe procese chimice, fizice, biologice.

Pe uscat, unde scoarţa terestră se află în strânsă interferenţă cu aerul atmosferic, cu umiditatea şi schimbările regimului termic, s-a dezvoltat o pătură subţire de sol (30 până la 200 cm).

1.2. Compoziţia solului

În alcătuirea solului intră:

- particule anorganice: provenite din alterarea rocilor din suport;

- particule organice: rezultate din substanţe vegetale şi animale descompuse (rădăcini, ciuperci, bacterii, viermi, insecte, rozătoare) ce se pot fărâmiţa până la dimensiuni coloidale, contribuind la formarea humusului ce dă fertilitatea solului;

- apa: care în sol poate deveni o soluţie chimică complexă, ce asigură reacţiile necesare funcţiilor solului;

- gazele: din porii deschişi reprezentând aer atmosferic transformat ca urmare a reacţiilor din sol.

Solurile s-au format într-o perioadă lungă de timp. Rocile de la suprafaţa litosferei, în urma unor procese de dezagregare (diferenţele de temperatură, îngheţul) precum şi a unor procese de descompunere chimică (datorită apelor de infiltraţie) se fărâmiţează în particule mai mari sau mai mici: pietrişuri, nisipuri, argilă, praf.

Sunt alcătuite şi din resturi vegetale şi animale. La transformarea resturilor vegetale un rol important îl au nişte organisme mici numite bacterii, ce transformă aceste resturi în humus. O contribuţie în formarea solurilor o are apa de infiltraţie, ce dizolvă anumite substanţe hrănitoare din sol. Rădăcinile plantelor absorb odată cu apa substanţele hrănitoare. Aerul din sol provine din atmosferă şi este necesar pentru aerisirea solului.

1.3. Factorii care contribuie la formarea solurilor

Acesti factori (factori pedogenetici) se împart în:

- materialul parental (rocă pe care s-a transformat);

- formele de relief;

- clima (influenţează prin precipitaţii);

- activitatea biologică.

Factorii biologici influentează procesul de humificare (oxidarea lentă a substanţelor vegetale moarte), generând humusul, continând din acizi organici ce ajută la descompunerea minereurilor din materialul parental.

Solurile au culori diferite:

- roşii cărămizii: în zonele calde cu anotimp secetos;

- negre: în ţinuturile temperate;

- albastrii: în ţinuturile subpolare.