Problematica Valorificării Deșeurilor din Ambalaje în Țările Uniunii Europene

AMBALAJE SI DESEURI DE AMBALAJE

1. Legislatie

Legislaţia reglementează gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje în vederea prevenirii sau reducerii impactului asupra mediului.Sunt supuse prevederilor legislative toate ambalajele introduse pe piaţă, indiferent de materialul din care au fost realizate şi de modul lor de utilizare în activităţile economice, comerciale, în gospodăriile populaţiei sau în orice alte activităţi, precum şi toate deşeurile de ambalaje, indiferent de modul de generare.Problema deşeurilor de ambalaje este încă de actualitate, atât la nivelul României cât şi la nivelul Uniunii Europene, deşi există numeroase acte legislative referitoare la cestea (Ordin nr. 880/2004 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 426/2001; HG 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase; HG 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje care abrogă HG 349/2002 şi HG 899/2004; Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 880/2004 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje. Directiva 94/62/CE menită să contribuie la reducerea deşeurilor de ambalaje.

2. Definitie

Ambalajul este un sistem fizico-chimic complex, cu funcţii multiple, care asigură menţinerea sau, în unele cazuri, ameliorarea calităţii produsului căruia îi este destinat. Ambalajul favorizeazã identificarea produsului, înlesnind atragerea de cumpărători potenţiali, pe care îi învaţă cum să folosească, să păstreze produsul şi cum să apere mediul înconjurător de poluarea produsă de ambalajele uzate sau de componenţii de descompunere ai acestora.

Din punct de vedere comercial, ambalajul permite asigurarea în cele mai bune condiţii a manevrării, conservării, depozitării şi transportului produselor. În ”Petit Robert” (1989), ambalajul este un “înveliş din materiale şi forme diferite în care se ambalează un produs pentru transport sau vânzare”. (Frăţilă R., 2001)În România, conform STAS 5845/1-1986, ambalajul reprezintă un “mijloc” (sau ansamblu de mijloace) destinat să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară, din punct de vedere fizic, chimic, mecanic şi biologic în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora, în decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii până la consumator sau până la expirarea termenului de garanţie.

Ambalarea este o activitate care se poate realiza în sistem semiautomat sau automat care trebuie să ţină cont de:

- fenomenele care pot avea loc între ambalaj si produsul ambalat (asigurarea calităţii produsului dar şi creşterea duratei de conservare a acestora);

- reducerea consumului de materii prime, materiale şi energie în producerea ambalajelor;

- destinaţia ambalajelor în faza de post – consum (protecţia mediului).