Procese Chimice de Tratare a Apelor Uzate

Procesele chimice de epurare sunt acelea în care poluanţii sunt transformaţi în alte substanţe mai uşor de separat, cum ar fi precipitate insolubile sau gaze care pot fi stripate, cu nocivitate mai scăzută sau mai susceptibile de a fi îndepărtate prin alte procese de epurare, de exemplu prin procese biologice.

1. Neutralizarea

Neutralizarea este procesul prin care pH-ul unei ape uzate, având valori în afara intervalului favorabil dezvoltării florei şi faunei acvatice (pH=6,5-8,5), este reglat prin adaus de acizi sau baze după caz. Neutralizarea apei are ca efect şi micşorarea însuşirilor corozive ale apei care pot determina degradarea materialelor cu care vine în contact, cum ar fi conducte , construcţii şi instalaţii de transport sau de epurare.

1.1. Neutralizarea apelor acide

Industriile care evacuează acizi sunt foarte variate : fabrici de acizi şi de explozivi , industria metalurgică , decapări şi acoperiri metalice, rafinării de petrol , fabrici de îngrăşăminte , instalaţii de obţinere a derivaţilor organici halogenaţi , etc.

Înainte de a stabili măsurile de neutralizare este necesar, în primul rând , să se epuizeze toate posibilităţile de a micşora cantitatea de acizi evacuată ; prin aceasta , în afară de economia de acizi se obţine şi micşorarea cheltuielilor pentru neutralizare. În al doilea rând , trebuie examinată posibilitatea de neutralizare reciprocă , totală sau parţială , a apelor uzate acide şi alcaline , rezultate din aceeaşi întreprinderea sau din întreprinderi învecinate. În astfel de cazuri, se prevăd bazine de egalizare separate pentru ape acide şi cele alcaline, bazine din care se poate realiza apoi o dozare proporţională cu debitele medii ale celor două categorii.

Pentru neutralizarea apelor acide se poate folosi o gamă largă de substanţe cu caracter bazic (oxizi, hidroxizi, carbonaţi). Alegerea neutralizantului se face în funcţie de natura acidului care trebuie neutralizat, de costul neutralizantului, de volumul şi caracteristicile sedimentelor formate după neutralizare.

Neutralizanţii care pot fi luaţi în consideraţie în practică sunt : piatra de var CaCO3 şi dolomita CaMg(CO3)2; varul CaO sub formă de hidroxid de calciu(lapte de var sau var stins praf); NaOH şi Na2CO3. Pentru neutralizare se pot folosi şi unele deşeuri industriale cum sunt nămolurile de la fabricile de sodă, unele sterile de la preparaţiile miniere, nămolurile de la obţinerea acetilenei din carbid, etc.

Piatra de var (CaCO3) este unul dintre primii neutralizanţi folosiţi pentru neutralizarea apelor acide. După provenienţa ei, piatra de var prezintă reactivitate variabilă faţă de acizii minerali. Aceasta depinde de compoziţia chimică şi mai ales de structura cristalină a materialului. Reactivitatea diferitelor feluri de carbonaţi de calciu naturali scade în ordinea: dolomită, cretă, ardezie, marmură, calcar de scoici.