Protectia Mediului - Tratarea si Epurarea Apelor

Imagine preview
(9/10 din 4 voturi)

Acest referat descrie Protectia Mediului - Tratarea si Epurarea Apelor.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 16 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Ecologie

Cuprins

Notiuni introductive 1
I. Tehnici speciale de tratare chimica a apelor uzate 1
- Tratarea cu carbune activ 1
- Osmoza 2
II. Deferizarea si demanganizarea apei 3
- Procedee de oxidare cu reactivi chimici 4
III. Dedurizarea apei 4
- Procedee chimice cu reactivi 5
- Procedee chimice cu schimbatori de ioni 8
VI. Instalatii pentru tratarea cu coagulant 11
- Procedee de coagulare a substantelor coloidale 11
V. Bibliografie 14

Extras din document

TRATAREA APELOR

Notiuni introductive.

Apa provenita din sursele naturale nu îndeplineste întotdeauna conditiile de calitate impuse de consumator. Corectarea calitatilor apei în vederea satisfacerii acestor conditii se realizeaza prin procedee de tratare.

Tipul instalatiilor de corectare a calitatii apei rezulta din compararea caracteristicilor organopeptidice, fizice, chimice, biologice si bacteriologice ale apei la sursa.

Pentru curatirea chimica a apei în natura, se constata procesul de aerare a apei cu oxidarea compusilor solubili si transformarea lor în compusi insolubili care se depun. Uneori procesul de aerare are numai un efect fizic de degajare a gazelor dizolvate în apa.

Metoda de tratare chimica a apei asigura eliminarea impuritatilor nedizolvate, partial a celor dizolvate, precum si a coloizilor, prin folosirea procedeului de coagulare cu adaos de reactivi chimici (coagulanti).

Un mare dezavantaj al acestei metode este ca impune o exploatare supravegheata prin analize de laborator si la scara industriala, pentru a se asigura o tratare corespunzatoare cu doze exacte de reactivi. O exploatare insuficient de atenta provoaca perturbarea decantarii, amestecarea namolului cu apa care trebuie tratata si alte fenomene ce duc în final la evacuarea de apa murdara din decantor în emisar.

I. Tehnici speciale de tratare chimica a apelor uzate

Tratarea cu carbune activ

Carbunele este un material solid, e baza de carbon amorf, cu porozitate si suprafata specifica (interna) mari, cu o buna „activitate” ca adsorbant (adica retine relativ repede proportii mari de substante impurificatoare din apa cu care vine în conta, chiar la concentratii mici ale acesteia).

Diversi carbuni au în unele cazuri o oarecare activitate, putând fi numiti „carbuni activi”; asa sunt mangalul, semicocsurile (de turba, de lignit) , turba. Totusi, deoarece aceasra „activitate” nu este suficienta, se procedeaza la o activitate suplimentara, în care se creeaza noi pori, se deschid porii închisi preexistenti sau se largesc porii deschisi si, în general, se mareste mult la suprafata porilor, rezultând astfel „carbuni activi”. Carbunele activ se poate utiliza fie sub forma de pulbere, fie sub forma de granule. În primul caz, carbunele praf se introduce în apa, împreuna cu reactivi de coagulare.

În cadrul proceselor de coagulare-floculare are loc si o adsorbtie pe particulele e carbune ale unor substante de natura organica aflate în apa si care nu ar fi eliminate doar prin simpla coagulare-floculare. Pulbere de carbune se depune in decantor o data cu celelalte suspensii, ambele fiind apoi evacuate din decantor cu dispozitive cu dispozitive special prevazute.

Carbunele activ granulat se foloseste cu încarcatura filtranta a unor constructii de filtrare a situate în schema tehnologica de tratare a apei dupa filtrele de nisip. Filtrele de carbune activ granulat îsi aduc aportul de reducerea substantiala a continutului de substante organice din apa de baut.

Cu toate ca atrage o crestere a costului apei potabile, folosirea carbunelui activ în practica tratarii apei se impune datorita aparitiei în sursele de alimentare cu apa a unor impurificatori ca: pesticide, fenoli, detergenti, care nu pot fi eliminati din apa prin tehnicile clasice de tratare.

Osmoza

Fenomenul osmozei este cunoscut de peste 200 de ani. Primele rezultate asupra difuziunii prin membrane animale au for publicate Abbe Nollet in anul 1748, dar au trecut peste 100 de ani pâna când în nul 1867, Traube a putut realiza cu succes experientele sale cu membrane artificiale.

Osmoza se defineste ca fiind trecerea spontana a unui lichid dintr-o solutie în alta mai concentrata, printr-o membrana semipermeabila care permite trecerea solventilor – nu însa si a substantelor dizolvate. În cazul solutiilor apoase, apa va trece dintr-o parte a membranei în cealalta parte, pâna când se constituie o diferenta de presiune care împiedic trecerea în continuare a apei. Presiunea atinsa este egala cu presiunea osmotica a solutiei, corespunzatoare unei anumite concentratii a substantelor dizolvate.

Cu ajutorul osmozei inverse se poate extrage, în mod mecanic,ap a curata dintr-o solutie apoasa de sare.

Fisiere in arhiva (1):

  • Protectia Mediului - Tratarea si Epurarea Apelor.doc

Alte informatii

Universitatea Bacau Facultatea de Inginerie