Radioactivitatea Mediului

Ce este radioactivitatea?

Radioactivitatea este o proprietate a nucleelor atomice de a se dezintegra spontan prin emisia unor radiatii alfa, beta, gama. Unele nuclee emit spontan din interiorul lor particule sau radiatii care exista sau apar in procesele care se petrec acolo. Prin urmare, asemenea nuclee sunt instabile sau radioactive.

Pentru a putea intelege radiatia ionizata, este util sa intelegem structura atomului. Un atom se compune dintr-un nucleu (incarcat pozitiv) in jurul caruia orbiteaza electroni (incarcati negativ).

In mod normal, numarul sarcinilor pozitive din nucleu (protoni) este egal cu numarul electronilor din jurul nucleului si atomul este neutru din punct de vedere electric. Daca un electron este expulzat de pe orbita atomului, rezulta un electron negativ liber si un ion incarcat pozitiv. Radiatia ionizanta este radiatia care are suficienta energie pentru ca in urma interactiei sale cu un atom sa poata expulza un electron de pe orbita atomului, formand ioni; de aici si numele sau. In nucleul atomului se gasesc neutroni si protoni. Toti atomii aceluiasi element au acelasi numar de proton; numarul de neutroni poate insa diferi. Atomii aceluiasi element care au un numar diferit de neutroni se numesc izotopi. In unii atomi, nucleul este instabil; asta inseamna ca el are un exces de energie. Acestia sunt atomii radioactivi. Ei elibereaza surplusul de energie prin dezintegrare. Dupa eliberarea intregului surplus de energie, atomii devin stabili si nu mai sunt radioactivi. Timpul necesar pentru dezintegrarea unei jumatati dintr-o proba de substanta radioactiva se numeste timp de injumatatire.

In urma experimentelor s-a stabilit ca masa atomului si toata sarcina pozitiva este concentrata intr-un volum mic in centrul atomului, zona numita nucleu atomic (alcatuit din protoni si neutroni). In jurul nucleului graviteaza un numar de electroni care compenseaza sarcina pozitiva a nucleului.

Daca un electron este expulzat de pe orbita atomului, rezulta un electron negativ liber si un ion incarcat pozitiv. Radiatia ionizanta este radiatia care are suficienta energie pentru ca in urma interactiei sale cu un atom sa poata expulza un electron de pe orbita atomului, formand ioni; de aici si numele sau.

Timpul de injumatatire difera semnificativ de la un izotop la altul, variind de la o fractiune de secunda pina la miliarde de ani.

Exemple de timpi de injumatatire:

Fenomenul radioactivitatii, desi spontan, nu se petrece in afara timpului: exista o durata de viata, numita viata medie, a nucleelor unui element, dupa care numarul nucleelor ramase nedezintegrate se reduce.

Radiatiile alfa, beta si gamma

Radiatia alfa. Cercetarile experimentale au aratat ca radiatiile alfa sunt constituite din particule incarcate pozitiv care s-au dovedit a fi nuclee de He in miscare rapida,