Râul Bistrița - între legendă, relitate și perspective

Râul Bistriţa izvoraste din Muntii Rodnei in judeţul Maramureş, străbate Carpaţii Orientali, apoi trece prin oraşele Bicaz, Piatra Neamţ si Bacău pentru a se vărsa în Siret în apropierea Bacăului, având un bazin de recepţie cu o suprafaţă totală de 7042 km2,.

Cursul superior al Bistriţei, amonte de confluenţa cu râul Dorna la Vatra Dornei se numeşte Bistrita Aurie. Pe cursului raului se afla si barajul Izvorul Muntelui.

Lungimea râului se apropie 300 km de la izvorul pe versantul nordic al Muntilor Rodnei, rezultând din unirea a doua paraie: Bistricioara si Putreda. În cursul sau de 278,8 km, Bistrita strabate formaţiuni geologice varietate. Chiar dupa confluienta celor doua pâraie, Bistrita intâlneşte în calea sa formaţiuni de filias transcarpatic, după care pătrunde din nou în zona şisturilor cristaline, urmând ca aici, Bistrita sa tranverseze formaţiuni flisoide si sarmatiene inainte de a se varsa in Siret.

Zona studiata apartine cursului mijlociu al Bistritei, fiind corespunzatoare extremitatii de SE a Depresiunii Dornelor, despre care V. Mihailescu (1944) spunea ca valea are un aspect de „ culoar cu muncei de 800-1200 m si larg de pana la 10 km “.

Orientarea generala a raului Bistrita este pe directia NV-SE, dar la confluenta cu râul Neagra Şarului, Bistriţa coteşte brusc spre NE, pastrându-şi direcţia până la confluienţa cu paraul Colbu, la Zugreni, de unde revine la directia NV-SE.

Afluienţii Bistriţei au lungimi reduse datorită etajarii verticale a reliefului si energiei mari de relief. Debitele snto relativ constante, datorită precipitaţiilor bogate (800-900 mm) si rocilor cu permeabilitate redusă.

Începând cu zona Poiana Teiului Râul Bistriţa întâlneşte primul baraj hidroenergetic construit în perioada 1986-1996, ce determină formarea în amonte a unei acumulari de apă de aproximativ 3,5 km. În aval de acest baraj a fost amenajat în aceeaşi perioada uzina de transformare a presiunii apei în energie electrică.

La nici 2 km în aval de aceasta se află ,,Piatra Teiului,, obiectiv monument al naturii clasificat de Uniunea Internaţională Pentru Conservarea Naturii(IUCN) în grupa A, fiind definitiv sustrasă activităţile umane care perturbă echilibrele naturale.

Lacul de acumulare "Izvoru Muntelui", cunoscut si sub numele de "lacul Bicaz", este cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe raurile interioare din Romania. Situat pe cursul superior al raului Bistrita, lacul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic cu acelasi nume în anul 1960. Din el se alimentează centrala hidroelectrică Bicaz-Stejaru, echipată cu şase generatoare.

La nivelul maxim de umplere, acesta are o lungime de circa 31 km., pe o directie generala nord-vest – sud-est, cu numeroase arii de extindere laterala, mai accentuata fiind cea de pe raul Bistricioara (pe circa 3 km.).Bazinul lacului Izvoru Muntelui – Bicaz este format din urmatoarele zone majore: zona cristalino-mezozoica, zona flisului carpatic si transcarpatic si zona vulcanitelor neogen-cuaternare.Pe cuprinsul bazinului hidrografic al lacului (4035 km2) se realizeaza o inaltime medie a reliefului de circa 1100 m. Diferenta maxima de altitudine este de aproximativ 1800 m (intre Virful Inau, 2280 m, si cota fundului lacului la baraj de 425 m). Aceasta determina o etajare climatica ce are repercursiuni importante in regimul hidrologic al lacului. Din punct de vedere a temperaturii aerului, zona lacului se inscrie in treapta climatica montana moderat de calda (temperatura medie anuala de 7 ÷ 7,5ºC) cu ierni blande (temperatura medie a lunii ianuarie –4 ÷ -5°C) si veri moderat de calde (temperatura medie a lunii iulie, 16,5 ÷ 17°C). Diferentele temperaturii aerului din zona lacului sunt strans legate de termica suprafetei acvatice, ale carei variatii oglindesc particularitatile schimbului caloric dintre apa si atmosfera. Cercetarile au aratat ca in Octombrie continutul de caldura raportat la m3 de apa este maxim in acest lac. Ca efect al inertiei termice a lacului, temperatura maxima medie a aerului, cea mai ridicata, se produce in August si nu in Iulie. Dincolo de barajul de la Bicaz în aval se găseşte o întreagă ,,salbă” de microbaraje ce au importanţa lor energetică, dar şi contribuţia la alterarea echilibrului ecologic.

Lostriţa şi plutăritul sau realitatea unui mit.

Pentru locuitorii de pe Valea Bistriţei va rămâne pentru totdeauna tipărită în memoria fiinţei lor, nostalgia vremurilor când bărbaţi destoinici şi pricepuţi purtau plute de buşteni pe râul Bistriţa până la Piatra Neamţ şi de acolo la Galaţi, dar şi dorul după ,,Regina Peştilor” – Lostriţa. Nu întâmplător şi nu fără motiv oamenii acestor locuri iubesc în egală măsură amintirea acelei îndeletniciri pe care au primit-o ,,de la daci” şi Lostriţa pe care le-a lăsat-o ,,Bunul Dumnezeu”, pentru că această specie nobilă de salmonide era cel mai ades văzută şi pescuită de plutaşi.