Relații intra și inter-specifice

Introducere

1. Relatii inerspecifice in cadrul ecosistemului

2. Convietuirea in compania superiorilor

3. Viata in colectivitati

3.1. Imobilizarea in piatra

3.2. Hidrozoarele veritabile modele

4. Lupta impotriva frigului in familie

Bibliografia

Introducere

Lumea vie este alcatuita dintr-un mare numar de specii vegetale si animale. In afara caracteristicilor commune ele poseda si multe particularitati specifice, care le deosebesc una de alta. Studierea lor arata ca pentru as sadisface necesitatile vitale ele sunt puse in fata acelorasi probleme: gasirea hranei, cucerirea spatiului vital, reproducerea si cresterea urmasilor, etc. Speciile au diferite modalitati de rezolvare si organe elaborate printr-o evolutie indelungata, pentru adaptarea la conditiile mediului inconjurator. Aceste conditii pot fi abiotice (temperature, lumina, umiditate, etc.) sau biotice (celelalte organisme din mediulul inconjurator. Studiul relatiilor dintre acesti factori ai mediului inconjurator si acesti factori ai mediului inconjurator si organismele din ele constituie o ramura relative tanara a stiintelor biologice, cunoscuta sub numele de ecologie.

1. Relatii inerspecifice in cadrul ecosistemului

Existenta unui ecosistem stabil, acre asigura schimburile normale de substanta si energie se datoreaza complicatelor interrelatii si interdependente intre componentii biotici si abiotici, sau/si intre componentii biocenotici intre ei. In mod cert, fiecare specie – planta sau animal – reprezinta rodul unei evolutii indelungate. Rezultatul atator zeci de ani de selectie, specia oricare ar fi ea are dreptul la existenta in contextual unor legitati depre care nu stim foarte multe in prezent. Nu stim care dintre specii este vital necerasa pentru existenta alteia, nu stim daca o specie neinsemnata azi n-ar putea fi indispensabia maine, intelegem deci ca speciile se afla in stranse relatii interspecifice. Populatiile diferitelor specii sunt cuprinse intr-o retea de interrelatii dintre care unele cunoscute deja- simbioza, mutalism, comensalism, parasitism – iar altele nebanuiete inca, dar fara aceste raporturi lumea vie ar fi un haos de specii si – probabil - n-ar mai exista, intelegem de aici importanta relatiilor atat intre membii aceleasi specii dar si inre diferitele specii ale biosferei.

Cunoscand mecanismele biologice ale diferitelor verigi si lanturi din ecosisteme, omul ar putea sa influenteze active si constient natura. In cele mai multe cazuri si din nefericire aceasta influenta este intamplatoare si neasteptata. Astfel, acum 3 decenii s-a constat ca in Italia a crescut simptitor numarul viperelor. In plus acesti serpi veninosi sunt mai mari si mai agresivi decat inainte. Cauza? Echilibrul dinstrus in urma migrarii multor tarani spre orase. Pe pamanturile lor ramase in parloage, necultivate se inmultesc soarecii, soparlele, pasarelele si astfel viperele au vrana din belsug. In acelasi timp a plecta principalul lor inamic precum si insotitoarea lui – pisica – deasemenea distrugatoare de serpi. Si iata cum o modificare social-economica a populatiei umane capata dimensiuni ecologice – dovada ca omul chiar la nivelul civilizatiei contemporane, face parte integranta din ecosistemele naturale ale biosferei, prin relatiile cu acestea influentand cursul evolutiv al unor specii.

In cadrul unor populatii, intre indivizii din aceeasi specie, se manifesta relatii intraspecifice de cooperare dar si de competitie pentru hrana, teritoriu, stabilirea dominatiei si inmultire, comunicare.

O interesanta forma de colaborare se intalneste la calugarita si la scorpion. Dupa imperechere, femela consuma sau omoara masculul