Resursele de apă de suprafață - Studiu asupra resurselor de apă din bazinului hidrografic Buzău-Ialomița

Apa reprezintă unul din elementele naturale indispensabile existenței lumii vii. Ea are un rol fundamental în desfășurarea proceselor naturale (fizico- chimice, biologice, climatice, în modelarea reliefului) și a activităților social-economice, constituind un mijloc important de comunicație și de apărare, o materie primă pentru industrie, o sursă apreciată pentru energie, pentru irigarea culturilor, alimentarea populației.

Apa alcătuiește unul dintre cele mai extinse învelișuri ale Terrei, cunoscut sub numele de hidrosferă. Aceasta se află în relații de interacțiune și influență reciprocă cu celelalte sfere ale Pământului (atmosfera, litosfera și biosfera).

Apa ocupă circa 70,8% din suprafața globului. Din cantitatea totală de apă de pe glob 97,3% reprezintă apa sărată a mărilor și oceanelor și doar 2,7% este procentul de apă dulce. Fig 1 Raportul rezervelor de apă funcție de salinitate

Distribuția resurselor de apă dulce pe glob este următoarea:

-77,3% este stocată în ghețari

-22,4% stocată în subteran

-0,36% ape de suprafață- râuri și fluvii, lacuri, etc.

România deține resurse teoretice de apă de 134,6 miliarde de m3 care sunt distribuie astfel:

-40 de miliarde de m3 - capacitatea râurilor interioare

-85 miliarde de m3 - reprezentând ½ din stocul mediu multianual al Dunării la intrarea în țară

-9,6 miliarde de m3 - stocul de apă din subteran

Din această cantitate circa 61 de miliarde de m3 reprezintă resursa de apă care se poate utiliza din punct de vedere tehnic, ceea corespunde unei cantități de 1700 m3/persoană/an. Resursele de apă sunt repartizate neuniform pe teritoriul țării. Astfel, 66% din resursele de apă se regăsesc în zona de munte care ocupă 22% din teritoriu. La câmpie, care reprezintă 48% din teritoriu, se regăsesc doar 10% din resursele de apă dulce. În ciuda volumului mare de apă doar o mică parte din această resursă este utilizabilă pentru nevoile populației și satisfacerea necesarului de apă pentru activitățile industriale.

1.2 Considerații privind apele de suprafață

Resursele de apă ale României sunt constituite din ape de suprafață - râuri, lacuri, fluviul Dunărea și ape subterane. Rețeaua hidrografică din România are o lungime de 78.905 km și este uniform distribuită, având o configurație radială, 98 % dintre râuri izvorând din Munții Carpați. Pe teritoriul tarii noastre se află cursurile superioare și mijlocii ale unui număr important de râuri care traversează frontiera de stat, iar râurile Tisa, Prut și Dunăre, pe lângă alte râuri, formează o parte a frontierei României. Principalele râuri sunt Mureș (761 km), Prut (742 km), Olt (615 km), Siret (559 km), Ialomita (417 km), Someș (376 km) și Argeș (350 km). Cele mai importante lacuri sunt cele provenite din fostele lagune de pe malul Mării Negre (Razim 425 km2, Sinoe 171 km2) şi lacurile formate de-a lungul malurilor Dunării (Brateș 21 km2). Lacul Bucura, cu o suprafață de 10,8 ha este cel mai mare lac glaciar. Cele mai mari lacuri de acumulare cu folosințe complexe, cu suprafețele menționate conform Registrului Român al Marilor Baraje (http://www.baraje.ro/rrmb/rrmb_d1.htm), sunt cele de pe Dunăre la Porțile de Fier I (10.441 ha) și Porțile de Fier II (5.200 ha), iar pe râurile interioare Stânca-Costești (7.700 ha) pe Prut și Izvorul Muntelui pe râul Bistrița (31.000 ha). Resursele de apă din râurile interioare sunt de 40 miliarde m3, ceea ce reprezintă 50 % din resursele de apă ale fluviului Dunărea. România are o resursă specifică din râurile interioare de 1.870 m3/locuitor/an și, din acest punct de vedere, ocupă locul 13 în Europa (Ministerul Mediului, Administrația Națională Apele Române - Planul National de Management Actualizat Aferent Porțiunii Naționale A Bazinului Hidrografic International Al Fluviului Dunărea 2016-2021, p 9). Resursele de apă potențiale și tehnic utilizabile se prezintă astfel (conform Administrației Naționale Apele Române):