Reținerea metalelor grele pe nanoadsorbanți

Retinerea metalelor grele din apa prin folosirea nano-adsorbantilor

CAPITOLUL 1 : Poluarea apei

Apa este un factor important in echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problema actuala cu consecinte mai mult sau mai putin grave asupra populatiei. Prin poluarea apei, se intelege alterarea caracteristicilor fizice , chimice si biologice ale apei, produsa direct sau indirect de activitatile umane si care face ca apele sa devina impropii utilizarii normale in scopurile in care aceasta utilizare era posibila inainte de a interveni alterarea.

Poluarea apei se poate prezenta sub diferite forme: chimică, dar și bacteriologică, poluare termică, iar cursurile sau masele de apă la care ne referim pot fi dulci, sălcii sau sărate, subterane sau de suprafață. Putem vorbi chiar de ploi sau rouă, de zăpezi sau ghețuri polare.

Poluarea poate afecta de asemenea zonele de interfață, cum ar fi spre exemplu estuarele, zonele umede și în special sedimentele acumulate în acestea care pot absorbi și apoi elibera anumiți poluanți. Sedimentele pot fi foarte poluate, păstrând urmele unor poluări mai vechi (în astfel de zone se pot găsi spre exemplu mari cantități de plumb de la alicele folosite de vânători, acolo unde sunt practicate activități de vânătoare).

Lupta împotriva acestui tip de poluare este cu atât mai dificilă, cu cât ceea ce se găsește pe fundul apei sau este diluat în apă rămâne de cele mai multe ori invizibil, anumite toxine infiltrate în sol neproducându-și de cele mai multe ori consecințele decât după un lung interval de timp, numeroși poluanți acționând în sinergii complexe.

CAPITOLUL 2 : Poluarea cu metale grele

Evacuarea apelor uzate industriale este una dintre cele mai presante probleme în lume, deoarece astfel de efluenți conțin, de obicei cantitate considerabilă de ioni de metale grele, cum ar fi Pb , Cd , Cr , Hg , și Ni Acesti ioni de metale grele sunt extrem de toxice și pot provoca daune pentru mediul acvatic și ființele umane.

Metalele grele au actiune toxica asupra organismelor acvatice, inhibând în acelasi timp si procesele de autoepurare. Metalele grele produc intoxicatii grave ale organismului uman

Mercur.

Unii compusi ai mercurului precum sublimatul corziv (HgCl2) este cunoscut de mult timp ca fiind toxic.

O toxicitate mare o au compusii organomercurici, ca metilmercurul si dimetilmercurul CH 3Hg si (CH 3) 2Hg.

Compusii metilmercurici provoaca anomalii cromosomiale, trec prin placenta din corpul mamei in cel al fatului, afecteaza celulele nervoase ale creerului, provocind grave afectiuni - ca orbire, deteriorarea coordonarii nervoase, anomalii psihice, moarte. Mecanismul chimic al acestor procese pare a consta in afinitatea mare a mercurului fata de sulful din moleculele proteice, cea ce afecteaza tranzitul de ioni prin membrane, activitatea enzimatica, activitatea mitocondriilor, etc

Plumbul.

Omul preia plumbul atat prin respiratie, dar mai ales prin alimente.(330 m g/zi).

Pb este un metal toxic. O parte importanta a plumbului nimerit in organism este acumulata in oase si par, iar o alta parte se acumuleaza in ficat. Pb inhiba dehidrogenaza acidului aminolevuluinic din eritrocite, ceea ce provoaca anemie, intoxicarile cronice cu Pb duc la tulburari ale sistemului nervos.

Cadmiul.

Are o puternica actiune toxica asupra organizmelor vii.

Cd patrunde in organism prin hrana si prin suprafata corpului si se acumuleaza selectiv in diferite tesuturi, unde se leaga partial de moleculele proteice.

In apele dulci concentratie de Cd este mai mare decit in mari. In apele marine concentratia este mai mare decat in zonele de coasta.