Rezervația Națională Munții Măcin

SPAŢIUL VERDE

„Un peisaj fara arbori nu poate fi considerat perfect. O tara fara arbori este lipsita de speranta.,,

(Morling J. R., 1963)

Micile oaze de verdeată din „deserturile de pietre ale peisajelor urbane" sau din incinta statiunilor balneoclimaterice si climaterice, padurile-parc şi padurile de agrement din vecinatatea marilor aglomerari urbane, padurile din zonele montane, deluroase sau de podis etc., cu o diversitate impresionanta de functii, rezervatiile floristice constituie, toate la un loc, spatiul verde.

Subsistem fundamental al spatiului geografic, al carui specific este dat de prezenta vegetatiei, spatiul verde realizeaza - in timp si spatiu - un echilibru biologic deosebit de complex si cuprinzator, fara de care integritatea biosferei nu ar putea exista. Prin intermediul lui se realizeaza obiectivul de ameliorare si armonizare a mediului inconjurator, se creeaza „...conditii ambientale propice desfasurarii activitatilor sociale".

Spatiul verde prezent in intravilanul asezarilor valorifica potentialul biologic si estetic al vegetatiei, reducand agresiunea mediului urban asupra populatiei. Tot el, prin elementele sale componente si caracteristicile acestora, poate „asana" mediul de factori nocivi (fum, pulberi, gaze, zgomot) si modifica parametrii unor factori climatici; asigura un regim hidrologic echilibrat, protejand - in mod evident - resursele de apa subterana, fondul de ape minerale; protejeaza domeniul versantilor de efectele nedorite ale proceselor geomorfologice; influenteaza profund pozitiv asupra starii generale a organismului uman, asupra psihicului, etc. Sunt doar cateva considerente care ne obliga sa invatam cum sa folosim, sa pretuim si sa perpetuam aceasta „componenta verde" a spatiului geografic.

Caracterizandu-se prin suprafete, amplasari în teritoriul national, amenajari si folosinte diferite, spatiile verzi se grupeaza in:

- spatiu forestier (padurea);

- spatiu verde intraurban (intravilan);

- spatiu verde de agrement si recreare periurban.

PADUREA - COMPONENTĂ DE BAZA A SPATIULUI „VERDE"

CONSIDERATII GENERALE

Padurea ocupa un loc deosebit de important in asigurarea resurselor si conditiilor necesare vietii, în conturarea unor peisaje cu o valoare estetica remarcabila. Ea reprezinta ecosistemul in care arborii formează comunitatea dominanta.

Organizarea naturala a padurilor se bazeaza pe informatia genetica, pe posibilitatile de modelare a acesteia, care se exprima apoi sub forma unor subsisteme bine adaptate conditiilor naturale date. Varietatea conditiilor in care s-a format determina caracteristici foarte diferite in ceea ce priveste comunitatea vie, organizarea in latitudine si altitudine a spatiului forestier.

Prezenta padurilor este dependenta, in primul rand, de factorii climatici, respectiv de relatia dintre regimul termic şi regimul precipitatiilor, diferitele tipuri de paduri corelandu-se cu caracteristicile parametrilor climatici.

Din punct de vedere termic, raspandirea speciilor forestiere depinde de realizarea temperaturilor medii zilnice mai mari de 10°C, timp de cel putin 60 de zile pe an (Milescu, I., 1990). Astfel, limita nordica/sudica a padurii coincide, in linii mari, cu izoterma de 10°C a lunii celei mai calde. Daca conditia termica este satisfacuta, formarea vegetatiei forestiere se va corela cu disponibilitatile resurselor de umiditate, respectiv cantitatea de precipitatii. De exemplu, în conditiile climatului temperat-continental din Romania, raspandirea padurilor va urmari izohietele anuale de 500 mm.

Conform clasificarii Larouse (1966), se deosebesc sase mari formatii forestiere: padure boreala; padure temperata de foioase si rasinoase; vegetatie mediteraneana; savana impadurita; padure ecuatoriala si padure tropicala musonica. Se observa importanţa factorilor climatici in diferentierea tipologica, care se suprapune, in fapt, cu zonele climatice.

• Padurile intertropicale

Problematica acestor paduri are un caracter global deoarece, prin suprafata ocupata (peste 50% din totalul suprafetelor impadurite) si prin „serviciile" asigurate, constituie un element determinant in mentinerea echilibrului ecologic global, dar impactul activitatilor antropice se materializeaza, in ultimele decenii, in distrugeri uriase ale formatiunilor forestiere de aici (Bran Florina, 2004). Conform clasificarii acceptate de FAO, in zona intertropicala sunt prezente: padurile umede permanent verzi, ecuatoriale, a caror repartitie urmareste climatul ecuatorial, extinzandu-se acolo unde este asigurata o cantitate de cel putin 1500 mm precipitatii anual, iar temperatura medie anuala depaseste 20°C. Se caracterizeaza printr-o mare varietate a speciilor: in bazinul Amazonului s-au identificat 2500 de specii de arbori, iar in insulele Jawa numarul acestora depaseste 3000.

Arborii sunt dispusi in mai multe straturi, din cauza intensitatii slabe a luminii, arbustii si plantele erbacee sunt slab reprezentate.

Cresterea arborilor este continua si foarte rapida, dat fiind caracterul neintrerupt al ciclului vegetal, ceea ce asigura un nivel foarte ridicat al productivitatii (20 tone/ha/an). Se remarca prezenta unor esente lemnoase cu utilitate economica deosebita (teck, mahon).

Ca urmare a acestor caracterisistici deosebite, a speciilor de plante si animale rare, unele areale „verzi” sunt considerate rezervatii naturale.

REZERVATII NATURALE

DEFINITIE

O arie naturala protejata este o zona terestra, acvatica si/sau subterana,cu perimetrul legal stabilit si avand un regim special de ocrotire si conservare, in care exista specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura ,cu valoare ecologica, stiintifica sau culturala deosebita.

INFIINTARE – Parcul National Muntii Macinului

In anul 1993 au fost initiate propunerile privind constituirea ariei protejate in Muntii Macinului din Podisul Dobrogean, propuneri care s-au concretizat in anul 2000 prin Legea nr.5 si s-au finalizat in luna mai a anului 2004 prin infiintarea structurii de administratie in cadrul Directiei Silvice Tulcea si atribuirea acestei arii statutul de parc national, avand o suprafata de 11140,2 ha, din care 30 ha teren agricol si 11.110,2 ha fond forestier pe raza Ocoalelor Silvice Cerna si Macin din cadrul Directiei Silvice Tulcea.

In prezent Regia Nationala a Padurilor-Romsilva administreaza 10 parcuri nationale(Domogled Valea-Cernei, Retezat, Cheile Nerei-Beusnita, Muntii Rodnei, Cheile Bicazului-Hasmas, Calimani, Cozia, Piatra Craiului, Semenic-Cheile Carasului, Muntii Macinului) si 6 parcuri naturale (Portile de Fier, Apuseni, Bucegi,Gradistea Muncelului-Cioclovina, Balta Mica a Brailei, Vanatori-Neamt).

Parcul National Muntii Macinului a fost constituit in scopul conservarii si valorificarii stiintifice si turistice a acestei zone unice in Europa ca urmare a interferentei tipurilor de ecosistemice danubiano-pontice, submediteraneene, pontico-sarmatice si central europene.