Rolul Modelelor în Ecologia Populațiilor

Introducere

Definiţia ecosistemului: Unitatea ecologică funcţională elementară a biosferei, alcătuită din biotop (partea nevie),ocupat de asociaţii complexe de plante, animale, microorganisme, care poartă numele de biocenoză reprezintă un ecosistem. În ierarhia sistemelor, biocenoză cu biotopul reprezintă primul nivel de organizare la care se realizează un tip determinant al interacţiunii componentelor organice şi anorganice care asigură desfăşurarea circuitelor biogeochimice, transferul de energie cât şi transformarea energiei într-un fragment dat al scoarţei.

Ecologia : Ştiinţa care se ocupă de conexiunile biologice în cadrul populaţiilor şi biocenozelor integrate în ecosisteme naturale sau artificiale.

Această disciplină, studiază structura, producţia şi productivitatea sistemelor biologice supraindividuale.

Funcţiile populaţiilor şi ale biocenozelor rezultă în esenţă din conexiunile din interiorul populaţiilor şi între populaţiile şi condiţiile mediului abiotic.

Delimitarea populaţiei în cadrul biocenozei se realizează prin bariera productivă. Populaţia este în acelaşi timp, subordonata speciei, reprezentând o grupare delimitată spaţial, astfel încât nu poate să mai intre în interacţiune cu ceilalţi indivizi aparţinând aceleiaşi specii, faţă de care nu se manifestă bariera reproductivă.

Totalitatea populaţiilor cuprinse în acelaşi biotop (formând o pădure, o plantaţie, o pajişte), plante, animale şi microorganisme formează conţinutul unui sistem mai cuprinzător numit biocenoză.

Populaţia :

- în demografia umană, populaţia este o grupare de organisme într-o zonă dată;

- în genetică, este un grup de indivizi din aceeaşi specie care se reproduc şi sunt izolaţi de alte asemenea grupări;

- în ecologia populaţiei reprezintă un grup de de indivizi din aceeaşi specie care trăiesc pe acelaşi teritoriu şi care au posibilitatea de a se reproduce între ei.

Organismele, într-o populaţie sunt echivalente ecologic, urmând acelaşi ciclu de viaţă, sunt implicate în acelaşi set de procese ecologice, iar rata acestor procese ( sau probabilitatea evenimentelor ecologice) este, în principal, la fel dacă organismele sunt puse în acelaşi mediu (sunt permise doar unele variaţii individuale).

Ecologia populaţiei este una dintre cele mai formaliste domenii ale ecologiei, ceea ce implică utilizarea frecventă a modelelor, trebuie să amintim că modelul este numai un instrument de lucru şi realizarea acestuia nu trebuie considerată ca un element indispensabil sau un ultim ţel al studiului ecologic.

Descrierea populaţiei prin utilizarea acestor indicatori presupune colectarea datelor empirice prin măsurători de teren care apoi sunt prelucrate prin metode matematice, considerând populaţia o colectivitate statistică.

Probarea populaţiilor de animale diferă mult de probarea populaţiilor de plante, datorită modului de viaţă ascuns.

Baza realizării şi utilizării modelului o constituie două proceduri care leagă modelul de realitate. Acestea sunt:

- abstractizarea şi

- interpretarea.

Indicatorii care caracterizează populaţia, la un moment dat, sunt reprezentaţi de efectiv, densitate şi distribuţie, structura pe vârste şi structura genetică, mişcarea naturală (mortalitatea, natalitatea, rata de creştere).