Strategia Gestionării Deșeurilor

Introducere

Motivaţia alegerii temei

Motivul pentru care am ales această temă, “Strategia gestionării deşeurilor”, este faptul că deşeurile reprezintă o mare sursă de poluare. Acestea se reproduc în prezent mai repede ca oamenii. Ele au o viaţă mult mai lungă şi presupun uneori sute sau chiar mii de ani înainte de a se descompune total, ca formă de reintegrare în natură.

La scara unei naţiuni, a unei antreprize sau a unui simplu cetăţean, nimeni nu mai poate ignora acum faptul că, asemănătoare unor forme de relief, munţii de deşeuri cresc cu câţiva metri în fiecare an, transformând peisajele, poluând apa, aerul şi solurile, reducând în mod semnificativ resursele în materii prime, reprezentând un simbol al unei societăţi ce iroseşte într-un mod nepermis resursele naturale.

Mediul “tare”, produsele din diverse metale şi apoi recent masele plastice, fibrele de sticlă sau alte materiale nebiodegradabile sunt o creaţie practic a ultimului secol şi ele au generat în prezent o “zestre” considerabilă de deşeuri greu destructibile şi care se acumulează neîncetat.

Degradarea lor, atunci cand are loc, produce însă o poluare extrem de puternică – de exemplu, cazul bacteriilor cu plumb, mercur, zinc, buteliilor de aerosoli – care se împrăştie insidios în toţi factorii de mediu.

Mecanismele societăţii de consum, specifice sistemelor economice post industriale au la bază creşterea necontenită a necesităţilor în produse ale populaţiei, uneori exacerbată de interese pur speculative şi totodată sporirea din aceleaşi considerente a volumului ambalajelor şi ele de multe ori supradimensionate.

Situaţia de ansamblu din România

În România problema deşeurilor orăşeneşti – menajere, a devenit tot mai acută datorită, pe de-o parte creşterii cantităţii acestora, iar pe de altă parte datorită impactului lor negativ, tot mai pronunţat, asupra mediului înconjurător. Situaţia este la fel de gravă şi în zonele rurale, unde suprafeţe destul de importante sunt acoperite cu deşeuri menajere a căror componentă este foarte complexă.

Depozitarea întamplătoare pe sol a deşeurilor, evacuarea acestora în cursurile de apă, arderea necontrolată a deşeurilor din mediul urban, reprezintă o serie de riscuri majore pentru mediul ambiant.

Tratarea complexă a procesării deşeurilor reprezintă o nouă abordare a problematicii deşeurilor, plecând de la necesitatea de a prevedea spaţiul suficient de stocare şi neutralizare, de a salva resursele naturale, de a reduce costurile, de a câştiga suportul publicului şi de a găsi soluţii mixte în procesul de anulare a efectelor negative ale deşeurilor.

În prezent, România se confruntă cu mari dificultăţi în ceea ce priveşte gospodărirea corectă a deşeurilor menajere, în principal datorită următoarelor cauze:

- nivel civic şi educaţional extrem de scăzut al populaţiei în probleme de viaţă, de trai în colectiv şi de sănătate;

- lipsa totală de informare şi responsabilizare în ceea ce priveşte situaţia şi în special efectul dăunător al deşeurilor menajere;

- proliferarea surselor şi tipurilor de deşeuri prin multiplicarea şi diseminarea agenţilor economici, în special în comerţul stradal şi în pieţe;

- creşterea impresionantă a volumului ambalajelor, în special a celor din hârtie şi plastic, în circuitul de consum;

- preocupări insuficiente şi uneori diletante ale primăriilor oraşelor în abordarea şi rezolvarea problemelor de gospodărie comunală şi în special de gospodărie a deşeurilor menajere solide;

- lipsa de informare şi de experienţă, uneori chiar a bunei credinţe, din partea agenţilor economici şi chiar a personalului tehnic din instituţii, organisme abilitate privind aceeaşi necesitate de gospodărire corectă a deşeurilor;

- reducerea semnificativă a circuitului de preluare a materilor recuperate din deşeuri şi a ambalajelor, atât în segmentul REMAT, cât şi în cel comercial şi privat, ultimul neexistând decât în forme sălbatice;

- lipsa de transparenţă la toate nivelurile atunci când se promovează investiţii chiar şi reduse de gospodărire a deşeurilor, astfel încât participarea populaţiei şi a NGO-urilor este practic nulă, iar la soluţionări concrete au acces de multe ori organizaţii şi/sau persoane neabilitate şi puţin competente;

- lipsa de voinţă a Puterii executive, legislative, judecătoreşti şi a organismelor de finanţare de a acorda locul cuvenit problemelor de deşeuri menajere, uneori parcă dorit ascunse populaţiei;

- abordarea de către mass-media a problematicii deşeurilor, de multe ori doar ca subiect de senzaţie, localizat şi exacerbat, fără a fi analizat cu concursul specialiştilor sau a organismelor abilitate.