Strategii privind gospodărirea durabilă a resurselor de apă

INTRODUCERE

Importanţa deosebită a apei şi multiplele probleme pe care le determină utilizarea ei

în prezent, a determinat preocupări din ce în ce mai intense şi mai ample ale organismelor

internaţionale.

In prezent, Romania este una dintre tarile asociate ale Uniunii Europene care isi canalizeaza toate eforturile pentru a deveni o tara cu statut de membru al acestei comunitati. In acest context, politica de mediu si in particular de gospodarire a apelor a devenit o politica intersectoriala a carei strategie de desfasurare trebuie sa fie aplicata in mod responsabil in celelalte sectoare (apreciate pana in prezent ca principale sau potentiale poluatoare) cum ar fi agricultura, industria si transportul.

Capitolul I

POLITICI DE GOSPODĂRIRE A APELOR

Pentru a avea funcţionalitate, activităţile de gospodărire a apelor necesită îndrumare,

control şi mecanisme de aplicare, adică totalitatea următoarelor instrumente de

comandă şi control:

• documente de politică în domeniul gospodăririi apelor, întocmite de guvern sau

de agenţii guvernamentale, care să furnizeze cadrul necesar pentru acţiuni sau

măsuri ulterioare, să informeze cetăţenii cu privire la obiectivele urmărite şi termenele

preconizate;

• un cadru legislativ, care să stabilească responsabilităţile şi obligaţiile care revin

structurilor administrative, economice şi cetăţenilor pentru gospodărirea apelor.

Legislaţia din domeniul gospodăririi apelor este întocmită de multe ori structurat şi

cuprinde o lege cadru care impune principii şi reguli pentru întocmirea procedurilor şi

standardelor care să contribuie la îndeplinirea respectivelor principii;

• standardele încorporate în lege sau alte acte normative sunt stabilite în baza unor

practici anterioare, a îndrumărilor ştiinţifice şi din ce în ce mai mult în baza unor

criterii recomandate la nivel internaţional de Organizaţia pentru Cooperare şi

Dezvoltare Economică (OCDE), a standardelor pentru apă recomandate de

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) sau în baza directivelor executive ale

Convenţiilor ONU, Băncii Mondiale şi ale Uniunii Europene;

• avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor, stabilesc condiţiile cărora trebuie

să li se conformeze activităţile care utilizează apa sau au legătură cu apele;

• un sistem de inspecţie, în cadrul căruia inspectori abilitaţi verifică şi impun condiţiile

pervăzute în autorizaţiile de gospodărire a apelor. Sistemele de inspecţie sunt de obicei

administrate la nivel naţional, pentru a asigura uniformitatea aplicării la nivelul întregii ţări, dar

sunt în general implementate la nivel regional sau local;

• sisteme de monitorizare hidrologică, hidrogeologică şi de calitate a resurselor de

apă, necesare elaborării diagnozelor şi prognozelor privind cantitatea şi calitatea

resurselor de apă;

• laboratoare acreditate, care să testeze eşantioanele prelevate în activităţile de

verificare a condiţiilor de conformare cu condiţiile de autorizare. Acreditarea

laboratoarelor este necesară pentru a asigura furnizarea unor rezultate şi informaţiide încredere,

care să le permită inspectorilor şi altor persoane abilitate cu aplicarea prevederilor legale:

- să urmărească situaţiile de încălcare, prin procedeele judiciare sau administrative care se aplică

sau, din contră, să conteste impunerea abuzivă a unor obligaţii;

- să monitorizeze activităţile de autorizare şi aplicare a acestora;

- să raporteze cu privire la procesele de autorizare, pentru a furniza informaţiile necesare

modificării politicii (dacă este cazul) şi pentru a evidenţia pe bază de documente gradul real de

conformare şi a stabili necesităţile de îmbunătăţire a conformării.