Strategii și politici de mediu în contextul integrării în UE - studiu de caz - România

I. Scurta prezentare a politicii de mediu a Uniunii Europene

Legislaţia europeană este o noutate absolută pe plan internaţional. Este pentru prima dată când un sistem de legi a fost creat, putând fi promulgat şi aplicat dincolo de hotarele naţionale. Ţelul comun al protejării mediului în Europa este slujit de numeroase legi europene care se aplică mediului. Acestea sunt valide în toate statele membre ale Uniunii Europene (direct - prin Regulamente care se aplică direct - sau indirect - prin Directive ce trebuie transformate în legi naţionale). Acest sistem oferă o şansă reală de a ţine sub control problemele europene de mediu. Obiectivele ce pot fi mai bine atinse prin cooperare sunt tratate la nivel european. Cele care sunt tratate mai eficient la nivel naţional sau regional ar trebui tratate sub principiul subvenţiilor de stat. Această dezvoltare se reflectă în opinia publică. Anchetă Eurobarometer menţionată mai sus a descoperit că două treimi din cetăţenii Uniunii Europene consideră că protecţia mediului este în primul rând o datorie a Uniunii Europene, în timp ce - de exemplu - sănătatea şi educaţia sunt considerate responsabilităţi ale fiecărui stat membru. UE a reuşit în ultimul timp să joace un rol important la nivel internaţional în ceea ce priveşte acţiunile de decizie şi cooperare.

Prima încercare a Comunităţii Europene de a rezolva probleme de mediu a avut loc la cea dintâi conferinţă globală pe probleme de mediu ("Despre mediul înconjurător omului"), ţinută la Stockholm, în 1972. Conferinţa a stimulat activităţile naţionale în domeniul protecţiei mediului în multe ţări europene. În acelaşi an, statele membre ale EEC au subliniat importanţa politicii mediului la summit-ul şefilor de state şi guverne ţinut la Paris. Statele membre au cerut Comisiei Europene să elaboreze un Program de Acţiune pentru Mediu, incluzând un calendar precis.

Primul Program de Acţiune pentru Mediu (EAP) elaborat de către şefii de state şi guverne din cadrul Comunităţii pe baza acestei cereri se constituie în chiar începutul politicii de mediu a Comunităţii. Deşi primele măsuri s-au concentrat mai degrabă pe repararea daunelor deja apărute, chiar primul EAP a enunţat principiile de prevenire. Aceste principii au fost parţial reluate, lărgite şi completate de următoarele trei EAP-uri (în 1977, 1983 şi 1987).

În primul program de acţiune pentru mediu au fost înscrise următoarele 11 principii:

- Daunele aduse mediului trebuie mai degrabă evitate, decât combătute ulterior (principiul prevenirii)

- Impactul măsurilor asupra mediului trebuie luat în considerare cât mai devreme posibil

- Utilizarea excesivă a resurselor naturale trebuie evitată, pentru a nu perturba echilibrul ecologic

- Sprijin financiar pentru cercetări asupra mediului

- Persoana sau compania care este în principal responsabilă pentru daune aduse mediului trebuie să plătească despăgubiri (principiul poluatorului care plăteşte)

- Activităţile dintr-un stat membru trebuie să nu fie dăunătoare mediului unui alt stat membru

- Trebuie să se ţină seama de interesele ţărilor în curs de dezvoltare

- Trebuie elaborate strategii pe termen scurt şi lung pentru a mări influenţa politicii europene de mediu pe alte continente

- Este necesară educaţia despre mediu, de vreme ce conservarea naturii este o datorie ce priveşte pe fiecare dintre cetăţenii Comunităţii Europene

- Când se combat efectele nocive asupra mediului, trebuie stabilit de la caz la caz nivelul optim de acţiune (nivel comunitar, naţional sau regional)

- Armonizarea politicilor de mediu naţionale, în vederea evitării acţiunilor unilaterale şi a ajungerii la o politică de mediu coordonată, fără ca acest lucru să împiedice progresul pe plan naţional.

2. Programele intocmite de-a lungul timpului. Programul LIFE

Legislaţia de mediu a UE poate fi subordonată mai multor articole din cadrul tratatului UE, depinzând de scopurile sale majore. Directivele ce vizează calităţile de mediu ale produselor sunt de obicei bazate pe articolul 100 sau (după 1987) pe articolul 100a, care vizează armonizarea legislaţiei statelor membre pentru realizarea pieţei comune. Pe de altă parte, până în 1987 cerinţele privitoare la calităţile de mediu ale producţiei a trebuit să fie bazate pe o autoritate legală generală în cadrul tratatului UE (articolul 235), pentru că până atunci nu exista nici o responsabilitate explicită din partea EEC în ceea ce priveşte mediul. În ciuda acestei absenţe a unui cadru legal pentru mediu, între 1972 şi 1987 peste 200 de legi EEC privitoare la mediu au fost promulgate, ceea ce a contribuit substanţial la o îmbunătăţire a situaţiei mediului în Europa. O competenţă explicită în problema mediului pentru Comunitate a luat fiinţă abia când aşa-numitul Single European Act a intrat în vigoare, pe 1 iulie 1987. Articolele 130r - 130t ale Tratatului EEC sunt fundamentul politicii de mediu comunitare.

Al patrulea Program de Acţiune pentru Mediu, deja adoptat pe noile baze legale, se constituie într-o tranziţie de la doar combaterea simptomelor la prevenirea cauzelor poluării, construind aşadar puntea spre cel de-al cincilea Program de Acţiune pentru Mediu care ar trebui să conducă politica de mediu a Comunităţii în mileniul următor. Pornind de la faptul că eforturile precedente ale Comunităţii în problema mediului nu au dat întotdeauna roadele dorite şi ţinând cont de rezultatele Conferinţei Naţiunilor Unite despre Mediu şi Dezvoltare (UNCED), ce a avut loc la Rio de Janeiro în 1992, cel de-al cincilea Program de Acţiune pentru Mediu a fost conceput pentru a îndruma Comunitatea Europeană pe un curs de dezvoltare susţinută. Dezvoltarea susţinută sau managementul înseamnă că fiecare generaţie trebuie să lase generaţiilor următoare un mediu la fel de intact ca acela de care a beneficiat ea însăşi. Când a intrat în vigoare, la 1 noiembrie 1993, Tratatul de la Maastricht (care a transformat Comunitatea Europeană în Uniunea Europeană) a ridicat protecţia mediului la unul dintre cele mai înalte ranguri între obiectivele Comunităţii. Pe lângă aceasta, schimbările procedurale au facilitat promulgarea măsurilor pentru mediu necesare la nivel comunitar, chiar împotriva voinţei statelor membre mai puţin preocupate de mediu. Scopurile şi principiile politicii de mediu a UE sunt înscrise în articolul 130s al Tratatului European: