Surse de apă

1) Raspandire in natura

Apa este una dintre cele mai raspandite substante in natura, mai ales in stare lichida-forma in care acopera mai mult de 2/3 din suprafata globului terestru, alcatuind apele de suprafata.

Se poate observa un circuit al apei in natura. Caldura soarelui cauzeaza evaporarea apelor de suprafata, iar vaporii formati se ridica in atmosfera. Daca in atmosfera saturata cu vapori de apa intervine o scadere de temperatura, o parte din vapori se condenseaza si iau forma de nori, ceata, ploaie, zapada, grindina; in timpul noptilor racoroase din anotimpurile calduroase se depune roua, iar cand temperatura solului este sub 00C, se depune bruma- toate acestea formeaza apele meteorice.

Apele cazute pe pamant sau rezultate din topirea zapezilor, in parte umplu din nou lacurile, raurile, marile si oceanele, iar in parte strabat prin straturile de pamant la adancimi diferite, formand apele freatice. Daca in calea lor intalnesc un strat impermeabil, cum ar fi un strat de argila, ele se aduna acolo si formeaza ape subterane.

Daca apele subterane, circuland prin diferite straturi, se apropie din nou de suprafata si ies din pamant, se formeaza izvoare subterane.

In natura apa nu este chimic pura. Apele naturale contin cantitati variate de diferite substante: gaze si saruri dizolvate, substante organice si bacterii. Cand contin dizolvate cantitati mici de saruri se numesc ape moi, iar cand contin dizolvate cantitati mari de saruri, mai ales de calciu si de magneziu, se numesc ape dure.

Apa de ploaie este cea mai curata dintre toate apele naturale. Fiind insa in contact prelungit cu aerul, ea contine dizolvate componentele acestuia, cat si diferite impuritati din aer, ca: dioxid de carbon, amoniac, acid azotic, iar in regiunile industriale sau la orasele mari, dioxid de sulf, hidrogen sulfurat, etc.

Apele subterane au compozitia cea mai variata dintre toate apele naturale; cantitatea si natura substantelor dizolvate depind de natura straturilor de pamant strabatute si de timpul cat apele au fost in contact cu ele. Apele subterane care contin dizolvate cantitati mai mari de diferite substante solide sau gazoase, ajungand la suprafata formeaza izvoarele de ape minerale.

O deosebire importanta are apa pentru fiintele vii; ea constituie factorul principal al mediului biologic.

2) Apa potabila.

Pentru a fi buna de baut, apa trebuie sa fie limpede, incolora, fara miros, sa fie lipsita de substante in putrefactie si de bacterii patogene; trebuie sa contina insa dizolvate cantitati mici de saruri, mai ales de clorura de sodiu si carbonat acid de sodiu (pana la circa 600mg/l). Cele mai bune ape potabile sunt in izvoarele de la munte, pentru ca sunt bine filtrate, aerisite si lipsite de impuritati. Deoarece cele mai multe orase sunt alimentate cu apa din rau, acesta trebuie sa fie in permanenta purificata. Exista diferite procedee de purificare.

3) Proprietati fizice

Apa este un licid incolor in cantitati mici; privita in straturi groase are o culoare albastrue-verzulie. Nu are miros si nici gust. Desitatea apei este maxima de 40C, cand ea este egala cu 1. Prin urmare apa se comporta diferit de celelalte lichide, a caror densitate scade continuu cu cresterea temperaturii. Aceasta are o mare importanta, atat din punct de vedere climatic, cat si biologic. In timpul iernii, apa de la suprafata raurilor, lacurilor etc., se raceste si, avand densitatea din ce in ce mai mare, se asaza la fund, pana cand temperatura apei scade la 40C. La micsorarea temperaturii sub 40C, apa, a carei densitate incepe sa scada, si apoi gheata, raman la suprafata, unde formeaza un strat izolator fata de temperatura scazuta din afara. Din aceasta cauza, apele adanci nu ingheata pana la fund, facand astfel posibila existenta, in timpul iernii, a vietuitoarelor care traiesc pe fundul apelor.

Caldura spefica a apei la 150C este 4.18 J* g-1 . Ea este, in general, mai mare decat la alte substante. Din aceasta cauza, temperatura cantitatilor mari de apa-cazul lacurilor si marilor- cu mult mai mai lent decat temperatura rocilor si a solului care alcatuiesc uscatul.