Taxă de poluare

Taxa de primă poluare a fost impusă tuturor autovehiculelor, la prima înmatriculare, indiferent de vechime şi provenienţă, dar nu era impusă autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa a fost instituită pentru protejarea mediului înconjurător şi pentru a preveni importurile de autoturisme second-hand din Uniunea Europeană.

Introducerea în legislaţia naţională a taxei de primă înmatriculare prin Legea nr.346/2006 în Codul fiscal român, evoluţia ulterioară a reglementării în materie, alături de aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, au dat naştere unei categorii noi de litigii în domeniul contenciosului fiscal, instanţele naţionale fiind confruntate masiv şi pentru prima oară cu problema compatibilităţii legislaţiei naţionale în materie cu normele dreptului comunitar.

Acest şir de litigii a debutat cu o cauză „pilot”, amplu mediatizată, soluţionată de Tribunalul Arad, prin restituirea sumelor plătite cu titlu de taxă de poluare, urmare constatării incompatibilităţii, de către instanţă, a normei naţionale, faţă de cea comunitară.

În soluţionarea acestor cereri, instanţele au avut de rezolvat nu chestiuni legate de înţelesul legii române, ci compatibilitatea ei cu dispoziţiile suscitate ale Tratatului Comunităţii Europene al căror înţeles a fost lămurit de la speţă la speţă prin intermediul hotărârilor preliminare, pronunţate de către CEJ, la solicitarea instanţelor naţionale confruntate cu problema taxării interne a autovehiculelor înmatriculate sau prin hotărâri pronunţate în cadrul procedurilor de „infringement”.

Pentru o bună înţelegere a lucrurilor, am considerat util să prezentăm cadrul legislativ intern în materia taxei autovehiculelor, evoluţia lui până la acest moment, perspectivele reglementării în domeniu, examenul practicii judiciare şi practica CEJ în materie, consideraţiile în legătură cu cauzele ce au generat practica neunitară pentru ca apoi să decidem, în ce măsură remediul este recursul în interesul legii, recursul judecătorului naţional la hotărârea preliminară sau în egală măsură – unul legislativ.

În intenţia legitimă de a oferi un remediu, prezentul studiu îşi propune să identifice cauzele diversităţii jurisprudenţei şi remediile posibile, în scopul surmontării tendinţelor divergente.

Prin Legea nr. 343/2006 au fost introduse în Capitolul 21 din Codul fiscal, art. 2141-2143 ce au instituit „Taxe speciale pentru autoturisme şi autovehicule”, cunoscute ca taxe speciale de primă înmatriculare pentru faptul că erau percepute cu ocazia primei înmatriculări în România.

Potrivit acestei reglementări, taxa de primă înmatriculare era impusă tuturor autovehiculelor, la prima înmatriculare, indiferent de vechime şi provenienţă, dar nu era impusă autovehiculelor deja înmatriculate în România. Potrivit expunerii de motive, taxa a fost instituită pentru protejarea mediului înconjurător şi pentru a preveni importurile de autoturisme second-hand din Uniunea Europeană.

Prin aplicarea formulei de calcul a taxei se stabileau taxe diferite pentru autoturismele second-hand, fiind mai sever impozitate cele mai vechi, în timp ce autoturismele noi produse în România sau importate erau taxate la fel.

La 21.03.2007 Comisia Europeană a emis comunicatul de presă IP/07/372 prin care a informat că modalitatea de impozitare a autovehiculelor în Malta şi România încalcă dreptul comunitar şi a trimis notificări oficiale celor două state în vederea modificării legislative, urmând ca în caz de neconformare să declanşeze „procedura infringement”, procedură pentru constatarea neîndeplinirii de către un stat a obligaţiilor ce decurg din tratatele comunitare.

S-a semnalat de către Comisie că normele privind taxa de înmatriculare auto, conduc la o discriminare pentru autovehiculele second-hand importate, din alte state membre ale Uniunii Europene, în România, în raport cu autoturismele similare deja înmatriculate în ţară.

Inainte de a dezbate subiectul naturii juridice a actelor care stau la baza incasarii taxei pe poluare, trebuie sa precizam care sunt aceste acte pe care le avem in vedere. Astfel, este vorba despre decizia de calcul, referatul de calcul, chitanta de incasare si incasarea propriu-zisa a sumei. Problema care se ridica in ceea ce priveste natura juridica a acestor acte este daca acestea sunt fie acte administrative fiscale, fie acte administrative individuale, fie alt fel de acte juridice. Vom analiza in cele ce urmeaza fiecare teza in parte, cu precizari punctuale.