Utilizarea Energiilor Alternative - Componentă a Conceptului de Dezvoltare Durabilă

1. Conceptul de dezvoltare durabila

Înainte de orice definiţie, se poate afirma că ,,dezvoltarea durabilǎ” este o interconectare armonioas[ a obiectivelor economice cu cele ecologice si de protecţie a mediului în sensul minimalizării prejudiciilor socio-economice. Acest concept are ca obiectiv fundamental atingerea optimului interacţiunii celor patru sisteme: economic, tehnologic, ambiental şi uman realizându-se o dezvoltare de lungă durată care să poată fi susţinută de cele patru sisteme.

Conferinţa de la Stockholm (1972) a constituit prilejul ca naţiunile să cadă de acord asupra necesităţi de a găsi un răspuns problemelor ridicate de deteriorarea mediului natural, de prevenire a degradării accentuate a dezechilibrelor ecologice şi de asigurare a echilibrului ecologic pe Terra. Momentul cel mai important care marchează o noua viziune de dezvoltare a ţărilor lumii contemporane îl constituie Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare care a avut loc la Rio de Janeiro in anul 1992. În cadrul acestor dezbateri dezvoltarea economică şi protecţia mediului au fost fundamentale pe un nou concept cunoscut sub denumirea de „dezvoltare durabila”. De asemenea au fost adoptate Agenda 21 şi Declaraţia de la Rio de Janeiro doua documente program ale dezvoltării durabile.

Punctul de plecare in formularea conceptului de dezvoltare durabilă îl constituie Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare a O.N.U cunoscut sub denumirea de Raportul Brundtland (1987) în care se subliniază ideea că „umanitatea are capacitatea de a realiza o dezvoltare durabilă – de a garanta satisfacerea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi”.

Conceptul de „dezvoltare durabilă” a cunoscut de-a lungul timpului numeroase îmbunătăţiri şi actualizări ca urmare a unor serii de conferinţe si întruniri la nivel mondial. Cele mai reprezentative in acest sens sunt Conferinţa de la Monterey si Conferinţa Ministerială de la Doha. Ca o continuare a acestor preocupări internaţionale a avut loc în anul 2002 la Johannesburg(Africa de Sud) Summitul Mondial privind Dezvoltarea Durabilă în cadrul căruia a fost analizat modul în care s-au îndeplinit obiectivele stabilite la Rio de Janeiro in 1992. Se poate observa modul interesant de abordare diferită a domeniului dezvoltări durabile în cadrul întâlnirilor care au loc. Astfel, daca la Stockholm (1972) s-a pus accent pe reducerea poluării şi prevenirea epuizării resurselor, la Rio de Janeiro (1992) demersurile au conturat strategii de promovare a dezvoltării umane prin creşterea economică pe managementul durabil al resurselor naturale fundamentale.

Dezvoltarea durabilă este înţeleasă ca o modalitate de „folosire a resurselor naturale ale planetei, a formelor de energie convenţionale si a celor neconvenţionale concomitent cu protejarea şi conservarea mediului înconjurător”. Susţinerea creşterii competitivităţii economiei şi a unei creşteri economice durabile trebuie concretizată prin:

- protejarea, punerea în valoare şi exploatarea raţională a mediului înconjurător şi a capitalului natural al României;

îmbunătăţirea calităţii mediului înconjurător , în vederea creării condiţiilor naturale pentru o dezvoltare socio- economică durabil şi pentru îmbunătăţirea permanentă a calităţii vieţii;

- fundamentarea tehnico-ştiinţifică a metodelor, procedeelor, tehnologiilor şi echipamentelor de previziune, prevenire, protecţie, intervenţie şi reducerea riscului natural şi atropic;

- creşterea eficienţei pe întreg lanţul de producere, transport şi exploatare a energiei şi integrarea sectorului energetic în standardele UE

- protecţia mediului geologic şi valorificarea raţională a resurselor minerale. Asigurarea suportului ştiinţific şi tehnologic necesar derulării activităţilor specifice energeticii în România

2. Energiile alternative

Una dintre cele mai importante probleme ale omenirii este problema energiei, deoarece întreaga activitate a omului este dependentă de surse de energie. În prezent omenirea foloseşte in principal , surse de energie epuizabile, iar discrepanţa dintre nevoia de energie şi resursele existente devine tot mai mare. La această situaţie se mai adaugă si o altă problema majoră ce trebuie luată în considerare, şi anume poluarea aerului.

Energia regenerabilă este acea formă de energie care, datorită evoluţiei ciclice a sursei, are capacitatea naturală de a se regenera, revenind periodic la parametrii specifici iniţiali. Formele de energie regenerabilă au surse comune legate de transformările energiei solare radiante. În funcţie de forma de manifestare şi de tipul de conversie aplicabilă, energiile regenerabile identificate sunt: energia radiaţiei solare, energia mareelor, energia eoliană, energia geotermică şi energia biomasei. Sursele solare, eoliene, geotermice, valurile, mareele sau biomasa, au fost denumite „ surse noi” nu pentru ca ar fi fost descoperite şi utilizate recent ci, pentru că prin reconsiderarea lor relativ recentă, au apărut noile tehnologii de conversie. De exemplu, energia vântului este utilizată de secole la propulsia ambarcaţiunilor sau la rotirea morilor de vânt.

Energia regenerabilă este practic inepuizabilă iar manifestările sale sunt guvernate de principiul conservării energiei şi masei. Pe lângă caracterul inepuizabil, energia regenerabilă are marele avantaj de a nu produce impacte de mediu semnificative în urma conversiei, motiv pentru care a fost denumită şi „energie verde”.