A doua Generație de Acorduri Europene

Uniunea Europeanã este singura organizatie cu caracteristici supranationale, in sensul cã actele sale constitutive obligã membrii la aplicarea directã si imediatã a deciziilor in cele 15 state care o compun. Procesul de integrare nu este definitivat, acest lucru reiese din art.237 din Tratatul de la Roma si art. O din Tratatul de la Maastricht, conform cãruia:

,, orice stat european poate sã solicite sã devinã membru al comunitãtii”.

Astazi Statele membre cu drepturi depline sunt în numar de 15 si ocupa o suprafata de 3,25 milioane de km. patrati, având o populatie de 370 de milioane de locuitori. Uniunea Europeana reuneste urmatoarele state membre, care au aderat în patru „valuri” succesive:

1 ianuarie 1973 – „primul val” de aderare: Anglia, Irlanda, Danemarca;

1 ianuarie 1981 – al „doilea val“ de aderare: Grecia;

1 ianuarie 1986 – al „treilea val“ de aderare: Spania, Portugalia;

1 ianuarie 1995 – al „patrulea val“ de aderare: Austria, Suedia, Finlanda.

13 state sunt candidate la aderare: Bulgaria, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, România, Slovacia, Slovenia, Turcia, Ungaria. Comisia Europeana a reiterat la 16 iulie 1997 conditiile candidaturii la aderare în textul intitulat Agenda 2000. Bulgaria si România au promisiuni de aderare abia pentru anul 2007, celelalte pentru 2004.

Se poate afirma cã ideile si vointa natiunilor europene au contribuit la realizarea UE, o mare putere economicã si o viitoare putere politicã la care doresc sã adere si alte popoare europene pentru a crea Statele Unite ale Europei in secolul XIX.

Acordurile europene

Acordurile europene includ prevederi cu privire la schimburile comerciale, dialogul politic, apropierea legislatiilor, domeniile de cooperare (în special industria, mediul, transporturile si vamile). Ele au drept scop constituirea unei zone de liber-schimb între UE si tarile asociate TECE, într-un termen de 10 ani pentru Bulgaria, Rep. Ceha, Ungaria, Polonia, România, Slovacia, de 6 ani pentru Lituania, Slovenia si de 4 ani pentru Letonia. Liberul schimb a fost instituit cu Estonia la 1 ian. 1995. Din momentul intrarii în vigoare a Acordului European (AE), nu au mai putut fi introduse noi taxe vamale sau restrictii cantitative între Comunitate si tara asociata. Pentru alte domenii, acordurile prevad perioade de tranzitie. În baza acordurilor, are loc un proces de aliniere progresiva a legislatiilor tarilor asociate la reglementarile comunitare, în special cu privire la libertatea de miscare a capitalurilor, regulile concurentei, drepturile de proprietate intelectuala si industriala, pietele publice.

Dupã 1989 tãrilor din Europa Centralã si de Est nu li s-au oferit alte optiuni de politicã externã mai favorabile decât cele de aderare la UE sau NATO. De atunci si pânã in prezent nici o altã grupare regionalã nu a reprezentat o alternativã. Strategia UE a fost aceea de a explora noi piete de desfacere, cât mai apropiate, asa cum sunt cele din Europa Centralã si de Est.

In 5 februarie 1990, in Europa a avut loc la Bruxelles o reuniune la care au participat ministrii de externe comunitari si reprezentantii tãrilor din Europa Centralã si de Est, in cadrul cãreia s-a lansat ideea de a se incheia Acordul de Asociere cu tãrile europene care se indreptau spre economia de piatã. In aprilie 1990, sefii de stat si de guvern ai “celor 12” s-au intâlnit la Dublin cu ocazia Consiliului European si au hotãrât inceperea tratativelor pentru incheierea de Acorduri de Asociere cu fiecare tarã din Europa Rãsãriteanã. Consiliul Ministerial al Comunitãtii Economice Europene a aprobat la 1 august 1990 liniile directoare ale acestor acorduri din a doua generatie, care se vor numi Acorduri Europene si vor inlocui Acordurile de Comert si de Cooperare imediat ce se vor indeplini conditiile democratice ( Acordurile Comerciale si de Cooperare au fost semnate cu toate tãrile din Centrul si Estul Europei in anii 1989 si 1990, acorduri ce fac parte din prima generatie, in timp ce Acordurile Europene fac parte din a doua generatie si sunt mai complexe decât primele).