Abordarea managementului comparat în țările arabe

Suprafaţa pe care se întinde Lumea Araba este de trei ori mai mare decât cea ocupata de Europa, iar populaţia totala depaseste 200 milioane. Amestecul de rase, care include berberi, negri, curzi si alţii, determina existenta unor culturi si civilizaţii foarte variate, dar care au doua elemente comune: limba araba si islamismul – religia musulmana.

În lumea arabă perceptele islamice influenţează toate acţiunile oamenilor. Însă, autoritatea religiei musulmane variază de la ţară la ţară, pentru că nu toţi arabii cred în islamism.

După definiţia originara data in perioada preislamica, arabul era un locuitor al Arabiei, un membru al triburilor de beduini nomazi. Arabii nu sunt un grup etnic, ci reprezintă o comunitate, din care fac parte mai multe state. Liderii arabi explica conceptual astfel: “Oricine traieste in tara noastră, vorbeşte limba noastră, este crescut in cultura noastră si se roagă pentru gloria noastră, este unul dintre noi”.

1. CARACTERISTICI CULTURALE

Ţările arabe sunt ţări islamice, comportamentul arabilor fiind determinat de credinţa islamică. Pentru a putea înţelege valorile arabe, este necesar să se cunoască elementele de bază ale credinţei islamice. Coranul – biblia islamului – conţine poruncile lui Alah, revelate profetului său Mahomed. Musulmanii cred în acelaşi Dumnezeu ca şi creştini. Ei cred într-un Dumnezeu, care , la fel ca şi la creştini, are un control complet asupra evenimentelor. Pentru musulmani acţiunile indivizilor nu sunt importante. Tot ceea ce contează este credinţă. Culturile islamice sunt culturi de tip tribal. În aceste culturi, individul se subordonează autorităţii tribului şi îşi regăseşte identitatea în structura ierarhică a familiei din care face parte.

Societatea islamică poate fi văzută ca o oglindă – întreaga societate reflectă fiecare individ în parte, iar indivizii reflectă societatea. Musulmanii se cunosc pe ei înşişi uitându-se la ceilalţi. Comportamentul unei persoane faţă de celelalte este determinat de imaginea pe care acestea o reflectă. Este foarte important de înţeles că imaginea este cea mai importantă. Motivele tuturor acţiunilor unui arab pot fi rezumate într-o singură întrebare : "Ce spun vecinii?". Familia, rudele, tribul fac mari presiuni asupra indivizilor, pentru că imaginea unui membru al grupului afectează imaginea întregului grup.

Societatea musulmană poate fi considerată cultură ierarhică, deoarece are o structură ierarhică rigida. În vârful ierarhiei se află familiile bogate şi cele aflate la putere; clasa de mijloc este formată din comercianţi şi din proprietarii de pământ, iar clasa de jos este formată din ţăranii şi oamenii săraci. Societatea musulmană se caracterizează printr-un puternic fatalism, datorită credinţei că Alah controlează totul. Indivizii unei familii se nasc într-o anumită clasă socială şi trebuie să accepte poziţia în societate a famililor lor. Nimeni nu se aşteaptă să urce, sau să coboare, pe scara socială. De la fiecare individ, în funcţie de clasa socială din care face parte, se aşteaptă un anumit comportament.

Valorile sociale

În societatea tradiţională, virtuţile considerate obligatorii sunt demnitatea, onoarea şi reputaţia – străinii trebuie să evite să-i pună pe arabi într-o postură ruşinoasă sau care denotă lipsă de respect. Cele mai importante valori sociale sunt loialitatea faţă de familie, curtoazia şi comunicarea armonioasă. Priorităţile unui arab sunt propria persoană, rudele, concetăţenii, membrii tribului din care fac parte şi toţi acei care împărtăşesc aceeaşi religie şi locuies în aceeaşi ţară cu el. Valorile tradiţionale ale comunităţii sunt generozitatea, galanteria, curtuazia, răbdarea şi îngăduinţa.

Distanţa personală

În privinţa prieteniilor, arabii sunt adepţii relaţiilor strânse. În viaţa arabilor simţul olfactiv este foarte important. Ei îşi aleg prietenii în funcţie de miros; pentru ca un arab să accepte pe cineva ca prieten, trebuie să-i placă mirosul acestuia. În timpul conversaţiei stau atât de apropiaţi, încât pot simţi respiraţia celui cu care vorbesc; refuzarea apropierii este considerată o jignire adusă partenerului de discuţie.

Atingerea

Arbi sunt adepţii contactului fizic. În timpul discuţiilor arabii stau aproape de partenerii lor. Datorită reticenţei celor din occident faţă de contactul fizic, arabii îi consideră pe occidentali distanţi şi rezervaţi. În general, arabii sunt sociabili, primitori, senzitivi şi au un dezvoltat simţ al umorului.

Modul de a saluta al arabilor este plin de efuziune. Când se întâlnesc, ei se îmbrăţişează şi se sărută, obicie care în occident este practicat doar între prieteni care se cunosc de multă vreme. Când au de-a ace cu străini, arabii se mulţumesc doar să le întindă mâna.

Nimic din toate acestea nu este valabil pentru femei, care nu rebuie să fie atinse.

Arabii folosesc numai mâna dreaptă pentru a ţine, a oferi sau a primi diverse obiecte. Mâna stângă este, în mod normal, rezervată strict pentru igienă şi niciodată nu se vor atinge cu ea: mâncarea, băutura ,ţigările sau oamenii.

Vestimentaţia

Arbii pun mare preţ pe eleganţă. Pentru ei aspectulexterioreste foarte important, pentru că îmbrăcămintea reflectă statutul persoanei. La întâlnirile de afaceri, strainii trebuie să poarte costum şi cravată, îmbrăcămintea sport fiind acceptată doar la întâlnirile neoficiale. Îmbrăcăminteapotrivită pentru bărbaţii dintr-un corp executiv din occidenteste haina de culoare închisă, dar subţire, cămaşă albă şi pantofi cu sireturi. Îmbrăcămintea femeilor străine trebuie să fie nu numai îngrijită, ci şi să ţină seama de tabuuri. Femeile din corpul executiv trebuie să poarte haine care să le acopere braţele de la umeri până la încheieturile mâinilor şi să evitepantalonii şi hainele care lasă să se vadă formele corpului.

Arabii se aşteaptă ca străinii să respecte, dar nu să imite modul de viaţă arab. De exemplu, în Oman este împotriva legii ca o femeie care nu este arabă să poarte îmrăcăminte arabă.