Absenteismul în Muncă

Absenteismul este definit ca un fenomen social cu implicaţii economice, care se manifestă prin absenţa frecventă şi nemotivată a lucrătorilor de la locul de muncă.

Absenteismul este un fenomen întâlnit, în special, în cazul activităţilor care se desfăşoară în condiţii dificile, prezintă un risc ridicat de accidente sau de îmbolnăviri profesionale, precum şi în situaţia activităţilor repetitive, obositoare, monotone, etc. Pe de altă, absenteismul în muncă poate avea cause de natură subiectivă ( aceste cause determinând o anumită atitudine faţă de muncă).

Pornind de la factorii menţionaţi (obiectivi şi/sau subiectivi), există atât activităţi cât şi grupuri sociale pentru care “riscul” absenteismului este relative ridicat. Însă, pe acest fond, manifestarea efectivă a fenomenului este datorată, de cele mai multe ori, apariţiei unor situaţii accidentale, neprevăzute.

Stresul şi nivelul ridicat de încărcare la serviciu sunt principalii responsabili pentru problemele de sănătate ale angajaţilor, potrivit studiilor de specialitate. Acesta este un motiv de îngrijorare pentru companii, întrucât absenteismul şi productivitatea scăzută generează costuri tot mai mari.

Absenteismul la locul de munca îi costa pe angajatorii americani aproximativ 52 de miliarde dolari în anii ‘90. Acest fenomen începe să ia din nou amploare, ajungând, în 2007, la cea mai ridicată cotă din ultimii opt ani.

Costurile cauzate de absenteism sunt ridicate şi în Marea Britanie. Industria hârtiei şi cea a construcţiilor au înregistrat cele mai mari pierderi, din cauza faptului că angajaţii britanici au solicitat concediu pe caz de boală. O companie specializată în producţia de hârtie şi tipărit, cu o sută de angajaţi, a pierdut în 2007 125.000 de lire sterline (172.057 euro) din cauza absenţelor pe caz de boală, cu 172% mai mult decât în 2006, când pierderile de acest gen s-au ridicat la doar 72.500 lire (99.793 euro). Situaţia este chiar mai gravă în domeniul construcţiilor, unde costul sănătăţii precare a angajaţilor a crescut cu mai mult de 200%, de la 49.200 lire (67.721 euro) în 2006 la 103.600 lire (142.601 euro) în 2007.

Angajaţii care au solicitat cele mai multe zile de concediu pe caz de boală în cursul anului 2007 au fost cei din domeniul sănătăţii, care şi-au luat în medie 13 zile libere şi din cel al administraţiei centrale, unde media zilelor libere solicitate s-a ridicat la 11 pe an.

Cercetătorii americani au studiat motivele pentru care absenteismul de la serviciu este atât de ridicat şi productivitatea scăzută. Una dintre concluzii a fost că schimbarea solicitărilor de la locul de muncă creşte stresul, generând reacţii depresive din partea angajaţilor, potrivit Patriciei Wall, expert in psihologia muncii.

Acest fenomen are loc din cauza faptului că firmele nu reuşesc să facă o trecere lină către noile solicitări impuse angajaţilor şi pentru că nu dezvoltă o cultură organizaţională care să dea oamenilor sentimentul apartenenţei şi al împlinirii personale, factori esenţiali pentru a obţine performanţă.

"Când angajaţii nu sunt productivi, companiile pierd zeci de miliarde de dolari", afirmă Wall. "Dezvoltarea tehnologiilor generează tot timpul schimbări la serviciu, iar acestea îi pot afecta la nivel subconştient pe cei mai dedicaţi angajaţi, cauzând afecţiuni, pierderea interesului, neatenţie şi chiar depresie", explică aceasta.

Potrivit psihologului, companiile pot reduce rata absenteismului recrutându-şi mai atent personalul. "Organizaţiile trebuie să recruteze oameni care îşi doresc să devină angajaţi mai buni şi nu se mulţumesc să îşi îndeplinească sarcinile obişnuite. Un angajat poate genera un impact pozitiv asupra culturii organizaţiei dacă este mulţumit de statutul său în cadrul unei companii şi se simte valorizat pentru ceea ce este şi face. Astfel, fiind conştient şi satisfacut de statutul său, nu îşi va dori să lipsească de la locul de muncă fără un motiv întemeiat", explica Wall.

Pe lângă recrutarea unor oameni cu influenţă pozitivă asupra culturii organizaţionale şi dezvoltarea lor, companiile trebuie să se orienteze mai mult către creşterea satisfacţiei angajaţilor.