Abuzul de poziție dominantă

Dupa aderarea tarii noaste la Uniunea Europeana piata romaneasca a devenit , asa dupa cum era si normal, componenta a pietei europene. In consecinta, operatorii economici din Romania au intrat in concurenta directa cu operatorii economici din toate celelalte state membre.

Desi aderarea a adus noi oportunitati de afaceri, a atras in acelasi timp, si o responsabilitate crescuta pentru operatorii economici din Romania – obligati sa respecte regulile de concurenta aplicabile in interiorul Uniunii Europene.

Regulamentele si deciziile comunitare au o importanta deosebita pentru domeniul concurentei. Acestea sunt direct aplicabile in statele membre, fara a mai fi necesara transpunerea in dreptul intern al acestora printr-o alta lege sau printr-un act normativ.

Regulile comunitare interzic folosirea in mod abuziv, de catre una sau mai multe intreprinderi, a pozitiei dominante detinute pe piata interna, in masura in care poate fi afectat comertul dintre statele membre.

Pentru a se stabili daca o firma detine pozitie dominanta pe piata, trebuie verificat daca respectiva intreprindere isi permite sa se manifeste pe piata in mod independent, fara a se tine cont de reactiile concurentilor, furnizorilor ori clientilor sai.

O astfel de intreprindere isi poate folosi pozitia detinuta:

- pentru a-si scoate concurentii din piata

- pentru a impiedica accesul unor noi concurenti pe piata

- pentru a-si exploata clientii sau furnizorii

Interzicerea practicilor abuzive are caracter absolut, nefiind admise nici un fel de exceptii. Severitatea reglementarilor de la art. 82 se intemeiaza pe ideea ca abuzul de pozitie dominanta nu poate sa aduca niciodata o contributie pozitiva pe piata pe care se manifesta. Prin urmare, exceptarile individuale sau pe categorii nu sunt, in aceasta materie, posibile

Dar, in acelasi timp, trebuie relevat faptul ca, daca una sau mai multe intreprinderi au o pozitie dominanta la nivelul pietei comunitare, aceasta nu atrage obligatoriu atribuirea practicilor abuzive. Nu de putine ori aceasta este rezultatul unei activitati profitabile, atat pentru intreprinderile in cauza, cat si pentru beneficiari, fiind impusa de-a lungul anilor prin furnizarea de produse sau de servicii de inalta calitate si potrivit exigentelor consumatorilor. Asa cum s-a aratat si in practica promovata de Curte, constatarea ca o intreprindere are o pozitie dominanta nu este prin ea insasi o acuzatie, ci inseamna pur si simplu ca, indiferent de ratiunile pentru care ea are o pozitie dominanta, intreprinderea respectiva are o responsabilitate speciala de a nu ingadui ca, prin comportamentul ei, sa se afecteze adevarata concurenta nedistorsionata.

Tot astfel, s-a evidentiat faptul ca o intreprindere aflata in pozitie dominanta este in drept de a apara si de a castiga parti din piata, cu conditia ca ea sa ramana in limitele unui comportament competitiv normal si ale unei concurente legitime, dar art. 82 interzice unei intreprinderi dominante numai comportamentele prin care se cauta sa se elimine un alt concurent si sa-si intareasca astfel pozitia sa recurgand la alte mijloace decat cele care apartin concurentei in fond.

Aplicarea art. 82 din Tratatul Comisiei Europene presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:

- Detinerea de catre una sau mai multe intreprinderi a unei pozitii dominante, care este susceptibila sa produca efecte in cadrul Comunitatii;

- Exploatarea abuziva a pozitiei dominante;

- Posibilitatea sa fie afectat comertul intre statele membre.

In primul rand, in aplicarea art. 82, este necesara existenta unei pozitii dominante in piata comuna sau intr-o parte substantiala a ei. Curtea de justitie a definit pozitia dominanta avuta in vedere la art. 82 ca o “pozitie de forta economica in care se afla o intreprindere care ii da posibilitatea sa impiedica concurenta efectiva ca sa fie mentinuta pe o piata relevanta spre a-i da puterea de a se comporta independent de concurentii sai, de clientii sai si in cele din urma fata de consumatori”. Dar, spre deosebire de situatia cand exista monopol sau cvasi-monopol, “aceasta pozitie nu impiedica o anumita concurenta, ci ii permite intreprinderii care profita de ea, daca nu sa determine, cel putin sa aiba o influenta apreciabila asupra conditiilor potrivit carora aceea concurenta se va dezvolta si in orice caz sa actioneze in mare masura cu ignorarea ei cat timp acest comportament nu se manifesta in prejudiciul sau”. In acest sens s-a considerat ca detinerea unei parti a pietii intr-o proportie mai mare de 60 % apare ca o suficienta dovada a unei pozitii dominante, in afara imprejurarilor exceptionale.