Activitatea multinaționalelor

reprezentativi factori ai progresului, dupa cum aprecia publicatia britanica The Economist; ele raspândesc bogatia, munca, tehnologiile avansate si contribuie la ridicarea standardului de viata si la îmbunatatirea mediului de afaceri1. Termenul cel mai utilizat în contextul globalizarii este cel de corporatie transnationala (CTN). Unii autori considera ca nu se face o distinctie clara între corporatiile multinationale si cele transnationale, fiind

considerati termeni intersarjabili, însa atunci când se are în vedere strict globalizarea se recomanda operarea cu notiunea de corporatie transnationala. Corporatiile transnationale, se apreciaza ca au un autentic capital delocalizat, fara o identitate nationala specifica, cu un management internationalizat, cel putin potential dispuse de a se stabili oriunde în lume pentru a obtine cele mai sigure si mai mari profituri. În sectorul financiar aceste beneficii s-ar putea obtine extrem de rapid, iar într-o economie cu adevarat globalizata ar fi în întregime consecintele fortelor pietei fara a depinde de politicile monetare nationale. Conform principiilor globalizarii, companiile transnationale vor alimenta, produce si comercializa la nivel global, în functie de oportunitatile pietei.

Microsoft detine si conduce unitati economice in mai multe tari, astfel incadrandu-se in definitia corporatiei multinationale. Aceasta presupune investitia directa din partea unei corporatii si posesiunea de unitati economice (servicii, industrii sau intreprinderi industriale) in diverse tari. Investitia directa inseamna extinderea controlului managerial peste granitele nationale.

Corporatiile multinationale au integrat economia mondiala intr-o masura mai mare decat oricand in trecut si au mutat interdependenta economica globala din domeniul comertului si al banilor in sfera productiei industriale.

Compania Microsoft are trasaturile distinctive ale unei CMN- tinde sa fie o corporatie- oligopol, ale carei posesiuni, activitati de management, productie si vanzare subintind jurisdictia mai multor natiuni. Corporatia este compusa dintr-o centrala, avandu-si sediul, in cazul Microsoft, in SUA, si dintr-un fascicul de filiale in alte tari. Obiectivulprincipal al CMN, deci si al Microsoft, este de a asigura cel mai mic cost de productie pentru marfurile sale pe pietele lumii; acest tel e atins prin castigarea celor mai eficiente amplasamente din punct de vedere al facilitatilor de productie si prin obtinereea unor concesii fiscale din partea guvernelor-gazda.

Microsoft, ca si toate celelalte CMN, detine o rezerva imensa de talent managerial, active financiare si resurse tehnice, si isi conduce operatiile gigantice cu ajutorul unei strategii globale concertate. Compania se straduieste sa-si extinda si sa-si perpetueze pozitia prin integrare verticala si centralizarea deciziei.

Investitia straina directa e o parte integranta din strategia globala a Microsoft. Investitia directa se bazeaza pe existenta avantajelor competitive asupra formelor locale. Acest tip de investitie e extrem de controversat, deoarece antreneaza corporatia, in acest caz, Microsoft, in treburile economice interne ale tarilor unde-si desfasoara activitatea.

Microsoft profita si ea, prin strategiile sale comerciale si de productie in strainatate, de economia mondiala relativ deschisa.

Teoria ciclului de productie se aplica cel mai bine expansiunii in afara a corporatiilor americane si «investitiei integrate pe orizontala», adica infiintarea de unitati de productie care sa fabrice aceleasi bunuri, sau unele asemanatoare, oriunde in lume.

Activitatile de cercetare si dezvoltare, precum si modernizarea comunicatiilor au intarit importanta competitiva a inovatiilor, productia internationala devenind un ingredient important in strategiile corporative in general, si ale Microsoft, in mod particular.

«Costurile de a face afaceri peste hotare» implica si alte cheltuieli din partea Microsoft decat cele pentru simplul export din fabricile de acasa. De aceea, trebuie sa detina un «avantaj corespunzator», ca experienta tehnica, stiinta manageriala si existenta unor economii de scala.

«Avantajele unice, construite in esenta pe piata interna, au devenit transferabile in strainatate la un cost scazut, […] si au inlesnit concurarea cu succes a firmelor tarii-gazda».

Firmele americane, deci si Microsoft, profita de regimurile tarifare ale SUA, care incurajeaza fabricarea componentelor in strainatate. Firma investeste in mai multe economii nationale pentru a inabusi ridicarea rivalilor, fiind ajutata de politicile industriale si comerciale ale guvernului SUA. Localizarea reala a puterii Microsoft- finantele, controlul managerial si dezvoltarea- ramane in SUA.