Adam Smith

Un strain venit sa viziteze Anglia prin 1760 ar fi aflat , foarte probabil , despre un anume Adam Smith de la Universitatea din Glasgow. Daca nu celebru , dr. Smith era , oricum un om bine cunoscut ; Voltaire auzise de el , David Hume se numara printre apropiatii sai. Pe lânga recunoasterea de care se bucura ca învatat si profesor , dr. Smith era cunoscut ca o personalitate neobisnuita. Se stia , bunaoara , ca e foarte distrat : o data , în timp ce mergea pe strada împreuna cu un prieten dezbatând niste chestiuni profunde , a cazut într-o groapa. Adam Smith se numara printre filozofii de frunte ai epocii sale.

Ce fel de om a fost Adam Smith , filozof al ordinii ?

"Nu ma pot fali cu nimic altceva în afara de cartile mele" a zis odata despre sine Adam Smith în timp ce arata cu mândrie unui prieten comorile din biblioteca sa. Smith a suferit toata viata de o tulburare nervoarsa ; capul îi tremura întruna iar felul sau de a vorbi era ciudat si cam poticnit.

Acest profesor distrat se nascuse în 1723 în orasul Kirkcaldy din Scotia. Kirkcaldy se mândra cu o populatie de 1500 de suflete; pe vremea când se nastea Smith, mii dintre localnici mai foloseau cuie în chip de bani. Când avea patru ani, sa petrecut cu el un incident cât se poate de curios. A fost rapit de niste tigani nomanzi. Prin sfortarile unui unchi de-al sau tiganilor li s-a luat urma si, vazându-se încoltit, l-au abandonat pe micutul Adam la marginea drumului. "Ma tem ca n-ar fi iesit din el cine stie ce tigan" spune unul dintre primii sai biografi.

Scena sociala engleza din a doua parte a secolului al XVIII-lea sugera ceva, atunci în mod absolut sigur nu sugera vreo ordine rationala sau vreo finalitate morala. De îndata ce priveai dincolo de confortul claselor avute, societatea se înfatisa ca o brutala lupta pentru existenta în forme dintre cele mai infame.

În minele din Cornwall minerii care coborau în puturile negre, iar ajuns jos, scoteau de la ciugatoare câte o lumânare si apoi se întindeau sa traga un pui de somn pâna când se topea lumânarea. Dupa aceea se apucau sa sape timp de doua sau trei ore, pâna la urmatoarea pauza traditionala, care dura cât fumatul unei pipe. Jumatate din zi dadeau cu târnocopul, jumatate trândaveau. Dar nu numai în mine viata se înfatisa sub semnul pitorescului, al traditiei sau al ferocitatii. Si la tara un calator cu spirit de observatie ar fi întâlnit privelisti la fel de putin apte sa sugereze ordine, armonie si întocmire rationala. Daca drumetul nostru ar fi poposit într-un oras cu industrie, ar fi întâlnit aici si alte privelisti interesante, dar iarasi nu de natura sa sugereze vreo ordine unui observator neavizat.

În 1751, lui Smith, care nu împlinise înca 28 de ani, i s-a oferit Catedra de logica a Universitatii din Glasgow, iar curând dupa aceea i s-a dat Catedra de Filozofie morala. Reprobarea nu pare sa fi fost prea severa, dar vreme ce în 1758 Smith ajunge decan. Nu încape îndoiala ca se simtea foarte bine la Glasgow. Seara juca whist, lua parte la întruniri ale societatilor savante si ducea o viata linistita. În 1759 a publicat o carte ce a starnit pe loc senzatie. Se intitula Teoria sentimentelor morale si l-a catapultat imediat pe Smith în avanscena filozofiei engleze. Teoria era o cercetare privind originea aprobarii si dezaprobarii morale. Cum se face oare ca omul, faptura egoista, izbuteste sa emita judecati morale în care interesul egoist pare a fi înfrânat sau înâltat pe un plan superior? Pentru a-si alunga plictisul provincinal, Smith începu sa lucreze la un tratat de economie politica, materie asupra careia tinuse prelegeri la Glasgow, purtase numeroase dezbateri, seara, la Societatea selecta din Edinburgh si discutase îndelung cu nepretuitul sau prieten David Hume. Cartea avea sa se cheme Avutia natiunilor, dar pâna sa fie încheiata aveau sa mai treaca doisprasece ani.

Una din marile intuitii ale lui Smith a fost ca nu natura ci munca este izvorul "valorii". Întelegerea acestui lucru el o datora, pe semne, faptului ca crescuse într-o tara unde comertul prospera si într-un mediu preponderent agrar, cum era Franta de atunci.

În 1776, Avutia natiunilor a fost publicata. Doi ani mai târziu, Smith a fost numit director al vamilor la Edinburgh. Alaturi de mama sa, care a trait pâna la nouazeci de ani, Smith a dus o viata tihnita de celibatar, senin, multumit si foarte probabil, distrat pâna la sfârsitul zilelor. Avutia natiunilor nu este o carte pe deplin originala, dar este neîndoielnic o capodopera. Ea este, întâi de toate, o gigantica panorama. Se deschide cu un faimos pasaj care descrie extrema specializare a muncii din manufactura de ace si, înainte de a ajunge la final, abordeaza o multitudine de subiecte cum ar fi "recentele tulburari din coloniile din America". Dupa ce ai parcurs cele noua sute de pagini ale cartii, ai imaginea vie a Angliei de la 1770, a ucenicilor, calfelor si a capitalistilor în formare, a landlorzilor, clericilor si regilor, a atelierelor, fermelor agricole si comertului exterior. Avutia natiunilor are o semnificatie revolutionara. Smith nu este, cum multa lume îsi închipuie, un apologet al burghezului întrprinzator, el admira munca acestuia, dar îi suspecteaza mobilurile si nu este indiferent la nevoile marii mase muncitoare. Nu-si propune, însa, sa pledeze pentru interesele vreunei clase. Îl preocupa sporirea avutiei întregii natiuni. Iar avutia, pentru Adam Smith, consta din bunurile pe care toti membrii societatii le consuma, de retinut, toti - iata o filozofie a avutiei democratica si deci radicala.

Si acum, ce învataminte se pot extrage din acest text? Doua mari probleme absorb atentia lu Smith. Mai întâi, îl intereseaza sa dezvaluie mecanismul prin care se realizeaza coeziunea societatii. Cum e cu putina ca o comunitate în care fiecare individ îsi urmareste cu zel propriul interes sa nu se destrame sub actiunea acestor forte centrifuge? Ce anume ghideaza afacerile personale ale fiecarui individ astfel încât ele ajung sa se conformeze nevoilor grupului? În absenta unei planificari centrale impuse de o autoritate si în absenta înrâuririi constante a unei traditii sacrosancte, cum de izbuteste societatea sa asigure îndeplinirea functiilor care sunt indispensabile pentru supravietuirea ei? Aceste întrebari l-au condus pe Smith la formarea legilor pietei. Ceea ce cauta sa descopere era ", mâna invizibila" cum îi spunea el, gratie careia, "interesele si pasiunile individuale ale oamenilor" sunt îndrumate în directia "cea mai convenabila intereselor întregii societati". Legile pietei constituie, însa, numai o parte din investigatia lui Smith. Pe el îl mai preocupa si o alta întrebare : încotro se îndreapta societatea?