Aderare a României la Uniunea Europeană

INTRODUCERE

Activitatea comercială internațională este importantă pentru orice economie națională, în sensul că surplusul de bunuri și servicii care poate fi realizat face obiectul exporturilor, iar armonizarea corelațiilor în cadrul economiei naționale poate fi adesea asigurată prin importuri complementare. Nici o țară din lume în condițiile actuale nu poate funcționa sub autarhie, deci nu mai poate procura absolut tot ce are nevoie pentru a-și desfășura activitatea.

În 2019, România a continuat să crească pe consum, în primul rând pe investiții. Acest aspect va fi menținut în continuare, deoarece, mai ales în condițiile actuale ale pandemiei care a invadat omenirea, condițiile de macrostabilitate pot fi asigurate. Trecând dincolo de acest lucru, suntem interesați de 2019 cum, în economia țării noastre, s-au realizat importurile și exporturile. Importurile și exporturile ar trebui analizate din punctul de vedere al contribuției aduse de agenții economici la exporturi și în special al eficienței importurilor în contextul în care exportul net, adică diferența dintre export și import, este negativ și afectează rezultatele anuale ale României.

Analiza activității de comerț exterior se realizează atât în cadrul intracomunitar, dar și în cel extra comunitar, ceea ce înseamnă că studiile conduc la concluzia că principala activitate de import-export a României se desfășoară în cadrul intracomunitar.

Analiza importului și exportului în interiorul și în afara UE arată că, în special în Uniunea Europeană, soldul balanței comerciale externe sau plățile externe este negativ. De asemenea, studiul arată că atât importurile, cât și exporturile au crescut de la an la an, dar în același timp, ritmul mai alert a fost importurile care au determinat extinderea diferenței de valoare între cele două activități ale schimburilor economice internaționale, provocând excedentul soldului să crească.

I. ANALIZA PROCESULUI DE ADERARE A ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DOMENIUL POLITICII COMERCIALE

1. I.1. Abordări conceptuale în privința strategiei de integrare economică europeană

De-a lungul timpului au existat mai multe încercări de definire a termenului de „integrare economică”, însă cea mai cuprinzătoare și poate cea mai importantă îi aparține lui Bela Balassa, care consideră că respectivul concept se referă la „un ansamblu de procese prin care diferite state constituie un grup sau un bloc comercial regional”. Pe lângă această definire a conceptului, Balassa înaintează ideea potrivit căreia putem vorbi despre mai multe forme de integrare, printre care: integrare comercială - având în vedere că numeroși analiști au ajuns la concluzia că integrarea se află în strânsă legătură cu tratamentul comercial diferențiat în ceea ce privește originea sau destinația bunurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor - , integrarea factorilor de producție, integrare politică și integrare totală.

O altă clasificare foarte importantă a conceptului de integrare economică, este realizată de cunoscutul analist Jan Timbergen , care distinge existența altor două concepte - “integrare negativă (eliminarea obstacolelor) și integrare pozitivă (crearea unor condiții echitabile propice funcționării componentelor economice integrate)”. Prima formă pare a fi relativ mai simplă, implicând urmărirea unor pași aparent mai ușor de parcurs, ea referindu-se în special la dereglementare structurală și liberalizare comercială. În comparație, integrarea pozitivă se poate dovedi a fi mai dificilă luând în considerare faptul că aceasta implică forme mai complicate de intervenție și armonizare a politicilor guvernamentale, punându-se un accent special pe o participare mai activă, flexibilă și permanentă.

Încă de la început, integrarea europeană a îmbinat în principal două aspecte: cel economic și cel politic. Integrarea economică europeană se referă la reducerea sau eliminarea rolului public de frontiere economice al granițelor teritoriale dintre statele membre. Importanța ei este semnificativă, fiind reprezentată de creșterea competiției între operatorii economici din țările membre, creștere ce poate conduce la scăderea prețurilor la bunuri și servicii, la diversificarea ofertei și la îmbunătățirea calității produselor.

Pe de altă parte, integrarea politică urmărește creșterea coordonării politice dintre statele membre în scopul sporirii rolului Uniunii Europene pe plan mondial.

Integrarea economică europeană s-a bazat întotdeauna pe două elemente: supranaționalitatea și punerea în comun a suveranității, între cele două stabilindu-se o corelație perfectă.